Povestea Calendarului

Draga Copilarie,

Tu esti cea mai frumoasa parte a vietii mele si ori de cate ori am o stare mai putin buna, ma refugiez in amintirile minunate pe care le am cu tine. Pentru ca am crescut si pot avea acum grija de amandoua, te port cu mine peste tot si incerc de fiecare data sa gasesc locatii colorate si jucause in care sa ne plimbam impreuna. Ultimul loc descoperit, de acest fel, a fost creat de 2 sibieni in satul Porumbacu de Sus, la circa 40 km de Sibiu, vis-à-vis de Castelul Valea Zanelor si poarta numele de Povestea Calendarului.

Este un taram de basm, special conceput pentru nepoti, parinti si bunici cu suflete de copil, ce contine ateliere de creatie si pictura, leagane, masute si bancute vesele, terase si nu in ultimul rand 12 casute tematice care reprezinta cele 12 luni ale anului.

Imediat ce am pasit in interiorul calendarului, datorita arhitecturii constructiilor feerice si a muzicii de poveste auzita in difuzoare, am avut sentimentul ca descresc instant si ca ma intorc in timp. Am poposit aici, impreuna cu ai mei, intr-o zi caniculara si instinctul a dorit ca prima oprire sa o fac in fata Casutei-Decembrie, care a fost si preferata mea pentru ca am putut pune (din timp) la cutia postala scrisori catre Mos Craciun, pentru anul acesta. 

Intrarea in parcul tematic

Luna cea mai inghetata/ De copii e asteptata/
 Omatul si Saniuta/ Mos Craciun cu bocceluta

In fata usii fiecarei casute, exista cate o ghicitoare ce indica luna pe care o reprezinta, ia sa va vad daca le ghiciti numele, pentru ca (in mod intentionat) nu am ordonat casutele cronologic:

Nestemate in copaci/ Diamante-n firul ierbii/
Covor alb pe jos se-asterne/ Gura sobei povesti cerne

E cu numele Răpciune/ Sună trâmbița în lume/
Că începe iarăși școala/ S-a topit în zare, vara

Mândră luna-a lui Gustar/ A sărit în calendar/
În fața suratei mele/ Să coc prune, nuci și mere

Roșii, dulci, zemoase tare/ Fructele au gustul verii/
Vrem cireșe, spun copiii!/ Luna? O ghiciți voi, oare?

Plin de flori și de miresme/ Oare cine poate fi?
Luna lui Florar, firește,/ Dar cum oare s-o numi?

Dragobete vine iar/ Făurar e-n calendar!/
Inimioare și pupici/ De la mari până la mici!

Iepurașul a ascuns/ Niște ouă prin poiată/
Cine vrea să le găsească/ Luna s-o numească-ndată!

Dulce-s ca o acadea/ Vrei să stai în preajma mea/
Omuleți din turtă dulce/ Gerul ca să îl alunge

Mărțișor mă știe lumea/ Și am iz de ghiocei/
 Iar cu șnurul alb cu roșu/ Alung frigul dintre miei

Lunile sunt lungi și calde/ Spicele pe câmp rodesc/
Noi vom coace-o pâine bună/ În cuptorul bătrânesc

Cu măști și dovleci sculptați/ Brumărel bate la ușă/
Ori ne dați, ori nu ne dați/ Cu binețe ne tratați!

Acadelele, turta dulce, cornetele de inghetata si zanele au prins viata in acest locsor din Tara Fagarasului datorita prafului de vise folosit de creatorii Povestii Calendarului.

Ma bucur nespus ca acum fac si eu parte din Povestea Calendarului si ca pret de cateva ore le-am permis (asa, imaginar) tuturor personajelor preferate din basme sa se plimbe cu mine de mana pe aleile dintre casutele-vii.

Ce simt acum cand privesc fotografiile de aici? Nostalgie si implinire – ca am reusit sa schimb un pic firul vietii si sa ii privesc de data aceasta eu pe parintii mei ca pe niste copii.

**Programul de vizitare este zilnic intre 9.00-19.00, in weekend programul prelungindu-se pana la orele 22.00, iar un bilet de intrare costa 20 RON/persoana adulta si 10 RON/copil.

Amintiri din copilarie la Oberwood – Porumbacu de Sus

E primul an in care am decis sa imi iau in fiecare luna de vara cate o saptamana de concediu pentru a colinda si mai mult tara noastra frumoasa. Cum in fiecare seara ma prinde miezul noptii, cautand locatii chic de cazare, in timp ce Razvan doarme dus, nu aveam cum sa nu descopar si Oberwood, situat la aproximativ 50km de Sibiu.

Nu e prima oara cand va spun ca Transilvania e regiunea mea preferata din Romania si desi am vizitat-o de zeci de ori, stiu sigur ca intotdeauna mai ramane cate un mister de descoperit. Asa a fost si in cazul localitatii Porumbacul de Sus (despre care am povestit aici) unde Andreea Esca a creat in anii trecuti un adevarat paradis turistic. Petrecandu-si copilaria pe ulitele acestui sat, la bunici, a ramas indragostita de traditiile locale si a vrut sa ofere mai departe altor tineri sansa sa se bucure de traiul la tara. Aceasta a transformat mai multe casute sasesti, vechi de peste 100 ani, in locatii de cazare, reconditionandu-le, si creionandu-le cate o poveste. Locatiile pe care le gazduieste aici stirista sunt: Oberwood, La Mosu, La Victorel si 331.

Casa Berbec

Casa Floarea Vietii

Casa Berbec

Casa Prieteniei

Casa Soarelui

Casa Prieteniei - lateral

Casa Moara

Casa Moara

Eu o sa va povestesc doar experienta mea, asadar voi pomeni numai de Oberwood - o proprietate minunata cu o curte generoasa si 5 casute traditionale restaurate si amenajate conform zonei (ce poarta numele de: Casa Soarelui, Casa Berbec, Casa Floarea Vietii, Casa Prieteniei si Casa Moara), un foisor comun, leagane, zona de hamace si zona de joaca pentru copii. Noi am ales sa ne petrecem sejurul in Casa Berbec, care simbolizeaza Puterea, are o capacitate de 4 persoane, viluta avand 2 dormitoare open space (nedespartite de vreo usa) unul la parter si altul la mansarda, baie proprie cu produse cosmetice si o chicineta utilata cu strictul necesar (frigider, vesela, tacamuri, fierbator si aparat de cafea,pahare/cani). Deoarece in casa nu se poate gati, exista in curte o zona special amenajata cu gratar, plita electrica si cuptor cu microunde.

Daca doriti totusi doar sa va relaxati in concediu, fara sa gatiti, aveti pentru mesele principale mai multe optiuni:

·       1. vecinele din sat care va pot pregati (contracost) bucatele: micul dejun (30 RON/pers) si pranz/cina pentru 50 RON/persoana,

·       2. cumpararea alimentelor din cele 3 magazine din Porumbacu

·      3.  sau servirea la restaurantele din zona (recomandat cel din Avrig – Palatul Brukental).

Noi am dorit sa gustam preparate locale, asa ca la check-in gazda noastra, doamna Dana, ne-a lasat nr de telefon al doamnelor ce ne pot ajuta cu pregatirea meselor. Micul dejun ne-a fost adus de gazda direct la usa casei, in farfurii frumos asezate intr-un cosulet impletit, acoperite cu un prosopel de panza. Merindele servite dimineata au constat intr-un platou de gustari mixte: branzeturi, mezeluri, omleta, gem, unt, paine. Masa de seara (dar si pranzul) are 2 feluri principale + desert si a trebuit sa fie ridicat de noi direct de la casa doamnei Marioara, cea care ne-a gatit.

Bucataria dansei se afla la aproximativ 1.3km distanta fata de Oberwood, iar drumul pana acolo l-am parcurs pe jos, colindand satul, jucandu-ne cu cateii, admirand casutele colorate ale satenilor si portile impodobite cu flori de Sanziene, prinse in forma de cruce pentru protectie. De la doamna Marioara am mancat cele mai bune si pufoase clatite din ultima vreme. Pana ne-a umplit dansa cosul cu merinde, noi am asteptat in curte si ne-am ales din varietatea de borcane expuse, dulceata de piersici si zmeura, facuta in casa, din productia proprie.

Casutele din Oberwood Land, cum imi place mie sa le spun, ofera turistilor o lectie despre valorile si simplitatea vietii traite odinioara, din acest motiv ele nu sunt dotate cu aer conditionat sau plase de tantari. Fiecare casuta are geamuri mici, impodobite cu perdelute albe din panza, rame si usi colorate (ale noastre au fost verzi), piese de mobilier vintage, barne din lemn, simboluri si elemente specifice denumirii cazarii (la noi pe langa coarnele de berbec, au fost prezente si macatele de lana, rindelele din lemn si razboiul de tesut). Iata cateva poze din Casuta Berbec:

La apus, cerul invaluie Muntii Fagarasi sunt intr-o nuanta calda de roz, iar peste sat se asterne o liniste deplina. Puteti ramane pana seara tarziu in gradina, pe bancutele deasupra carora sunt montate ghirlande luminoase, sa ascultati cantecul greierilor si sunetul raului Porumbacu care curge de cealalta parte a gardului. Cand se innopteaza, se aud niste zgomote repetitive, ca de pusca – pentru ca pe noi in prima seara nu ne-au prea lasat sa dormim, cu gandul ca ceva bubuie, am aflat de la gazda ca in sat exista mai multe tunuri care fac acel sunet puternic pentru a alunga mistretii, care in ultima vreme au inceput sa coboare in vale si sa distruga lanurile de porumb ale localnicilor.

Fiind o vacanta in familie (de data asta doar cu parintii mei), am dorit relaxare si liniste, de aceea, cea mai mare parte a timpului am petrecut-o in curtea casei si in spatele usii din lemn pe care sta inscriptionat LA PLAJA. Odata deschisa portita, am simtit energia raului si am fost incantati ca ne-am putut limpezi mintea, sub sunetul apei curgatoare si sa ne racorim de ziua torida de vara…