Localuri cool din capitala

Azi e una dintre zilele mai lejere la birou - vorba vine  « birou », caci lucrez de acasa – asadar am avut timp sa fac rapid ceva de mancare si sa citesc cateva pagini dintr-o carte. Iar acum, spre sfarsitul programului, beau apa plata cu lamaie si menta intr-un pahar pe care scrie mare Coca-Cola 😆 si-mi rasfoiesc blogul.

Colegii mei planuiesc o iesire la un rooftop saptamana viitoare, dupa inchiderea lunii august si asa mi-a venit ideea sa aduc cateva recenzii pentru locatiile ce mi s-au parut mie dragute din Bucuresti. Desi am mai scris la un moment dat despre cateva locuri faine cu terase boeme din capitala aici, lista trebuie totusi updatata (periodic).

We Cafe – am descoperit-o intamplator la inceputul anului, intr-un tag pe Instagam. Se afla foarte aproape de Parcul Cismigiu si este genul de afacere de familie pe care eu mi l-as dori, un spatiu mic, dar cald, cu rafturi cu carti si cafea buna, piese valoroase de mobilier, rame si usi vechi, biciclete si terasa in natura. Imi amintesc ca eu si Razvan am poposit prima oara aici intr-un weekend  rece de iarna la h12, exact atunci cand deschideau. Cafeneaua s-a umplut rapid, caci sunt putine mese - daca retin corect,  doar vreo 5 + posibilitatea de a sta la bar pentru a povesti la un suc cu proprietarul. 

M-a bucurat sa vad ca sunt acceptati inauntru, la masa de langa noi, 2 tineri cu un catelus-bichon - deci inca o bila alba pt acest concept de pet friendly. M-am simtit la We cafe ca intr-o scena dintr-un film retro, cu viniluri, aroma de cafea proaspata si actori cu totul si cu totul diferiti : o reuniune de familie, un cuplu cu catel, o tanara care citeste, un domn care lucreaza la laptop, patronul si fiul sau in bar, stergand paharele si noi 2 – observatorii.

Sera EDEN – o surpriza verde a orasului care s-a deschis in vara anului trecut in spatele casei Bratianu de pe C.A.Rosetti. Gradina abunda de vegetatie si e minunat pentru ca inca de la intrare pasesti intr-o mare de liniste, sparta doar de sunetului pasilor ce strabat aleile din piatra cubica. Conceptul arhitectului este foarte special datorita barului situat sub sticla imbinata cu schele metalice inalte, nefinisate ce formeaza o cladire-sera care adaposteste mese si banci din lemn, chiar in mijlocul naturii.

Eu am fost aici cu prietena mea cea mai buna intr-o duminica dimineata pentru a bea cafeaua impreuna. Ne-am bucurat de copaci si verdeata de pe bancuta de pe terasa generoasa, apoi ne-am adapostit la interior, in sera, pentru ca si-a facut simtita prezenta o ploaie scurta de vara.

Mara Mura – o locatie micuta si prietenoasa care te duce intr-o lume a basmului, cu arome dulci de prajituri si ciocolata calda. Cofetaria e fermecatoare atat la interior, datorita mirosului de vata de zahar ars, a tapetului colorat si a masutelor si scaunelor boeme din fier forjat, cat si la exterior, fiind situata chiar in spatele Ateneului Roman, pe o straduta ingusta, pietruita, care te duce cu gandul la bella Italia.

Eu am mers aici in mai multe randuri, atat cu prietenele, cat si cu iubitul (e atat de romantic si cald acasa la Mara Mura iarna, in preajma sarbatorilor de iarna, cand totul e decorat cu luminite si se aud colindele ! Imi amintesc ca in iarna aia am zabovit putin si pe terasa, cu paturicile pe noi si cu un ceai fierbinte in maini).

Caju by Joseph Hadad – aflat in imediata vecinatate a cofetariei Mara Mura, restaurantul il are ca gazda chiar pe cheful Hadad. De fiecare data cand am mers aici, am rezervat o masa la interior pentru ca design-ul modern, muzica in surdina si luminile calde creeaza o atmosfera cozy. Ah, dar si atitutinea personalului este pe masura, foarte atenti si prietenosi.

Prima vizita aici am facut-o cu fosta echipa de la jobul de pe vremea aceea, pentru ca aveam de cheltuit un team-award castigat si am vrut sa ne rasfatam cu meniuri classy. Toate felurile de mancare de la brasserie aratau spectaculos, pentru ca da, am tras cu ochiul la mesele alaturate, dar ce m-a cucerit iremediabil a fost un platou rece cu variate specialitati libaneze (zacusca, salata cu rosii si patrunjel, hummus etc) si lipie calda care m-au facut sa imi ling degetele, la propriu. De atunci, de fiecare data cand ma intorc aici, aleg acest fel + o extra portie de lipie calda la pachet.

Restaurant DaDa – l-am gasit din greseala pe Str Matei Voievod cand m-am ratacit cu masina (fara waze), cautand terasa Modelier, unde nu am mai ajuns in ziua aia. M-a atras prea mult decorul avangardist al acestui spatiu nou-descoperit, curtea colorata, cu piese de mobilier vechi si fotografiile din calatorii prin Africa, ca sa nu ii trec pragul. Am simtit aici o atmosfera intima, linistita, cu mese protejate de umbra maslinilor si scaune pline cu pisici. M-am intalnit apoi aici si cu socrii la o limonada rece in zilele fierbinti de vara.

Nomad Skybar – localizat in Centru Vechi, pe Str Smardan, ramane una dintre locatiile mele de suflet pentru ca mi-a fost (aproape) casa in toate weekendurile din tinerete, timp de multi ani. Functioneaza atat ca restaurant/terasa pe timpul zilei, cat si club, la sfarsitul saptamanii. E un local modern-rooftop, situat la mansarda unei cladiri istorice din orasul vechi, are un design fantastic de misto, cu un tavan integral de sticla, cu DJ si muzica geniala, barmani inventivi in materie de cocktailuri si cu o terasa ce iti ofera un view asura stradutelor animate ale Lipscaniului. 

E unul dintre sky-barurile cu cel mai bun vibe din capitala, care se respecta si isi deschide usile (liftului) doar unei anumite categorii de clienti. De cand nu am mai fost nomada, am vazut (prin poze) ca si-au mai marit terasa, deci n-ar strica sa ii mai fac o vizita, ca poate imi era dor…

 

 

 

Domeniul Greaca

Voua vi se intampla sa va apuce un dor nebun de perioada adolescentei, de momentele petrecute alaturi de prietenul cel mai bun si de toate peripetiile prin care ati trecut impreuna? 

Mie da! Desi (mai) toate vacantele in care merg ma includ doar pe mine si pe Razvan, mai simt cateodata nostalgia vremurilor de demult, cand eu si bff-ul meu – Bibi munceam toata saptamana si traiam doar pentru zilele de weekend, care de fiecare data ne gaseau la malul marii. Au fost vreo 2-3 ani in care vara pentru noi insemna Mamaia, Crazy Beach si stat in aglomeratie pe A2.

Acum...dupa aproape 10 ani... iata-ne, doar pe noi doua, la piscina, sarbatorind ca altadata zilele calduroase. Coincidenta a facut ca amandoua sa avem aceleasi zile libere in august, asa ca ne-am gandit la o mica escapada, la aproape 45 minute de Bucuresti, pe Domeniul Greaca. Legenda spune ca demult, o femeie harnica a construit un popas pentru drumetii obositi si flamanzi pe care l-a numit La grecoaica cea frumoasa. Odata cu trecerea timpului, pentru ca hanul s-a bucurat de un succes atat de mare incat pana la urma, asezarea a fost numita dupa originea ei - Greaca.

Nu mai fusesem aici de multi ani si ni s-a parut o idee buna sa revenim intr-o zi de joi, mai putin aglomerata. Cu o zi inainte fusese destul de racoare, cu cativa stropi de ploaie, insa noi am fost norocoase pentru ca desi soarele a stat ascuns in prima parte a zilei, temperatura a fost placuta, iar norii de pe cer au fost chiar un paravan bun pentru a ne bronza fara sa ne inrosim.

In cursul saptamanii platiti 40 lei/persoana, respectiv 65 lei in weekend, pentru intrare + sezlong, iar programul de functionare este zilnic de la 9.00-21.00. Parcarea ofera si cateva locuri pentru masinile electrice, iar intrarea pe domeniu se face cu o bratara de acces (achizitionata de la receptie), coborand zeci de trepte din piatra, strabatand terasa boho a restaurantului si toata vegetatia aflata de jur-imprejur.

Locatia poate pastra pentru multe cupluri amintiri de suflet deoarece aici se pot organiza si nunti/botezuri/petreceri, oferind si camere de cazare, dar in marea majoritate a vacantei de vara, ramane un loc de relaxare cu 2 piscine, atat pentru adulti (cu o adancime de 1.30m), cat si pentru copii. Exista, bineinteles, si o zona de vestiare si dusuri.

Barul este atractia principala a turistilor, fiindca e situat in apa si te poti racori dublu, cu un frappe sau un cocktail rece in mana. Pe langa sezlongurile cu umbrele de soare si foisoarele cu mese pozitionate de-o parte si de alta a bazinului, exista si o zona cu nisip, cu baldachine si sezlonguri cu umbrelute din paie. Zona asta a fost preferata mea pentru ca e foarte intima, iar senzatia de nisip sub talpi, punti din lemn si muzica pe fundal ma duce cu gandul la mare.

Preturile atat la restaurant, cat si la bar sunt destul de piperate, insa raportandu-ne la tarifele de pe litoralul romanesc, cu siguranta nu veti regreta vizita. Ca idee, la bar o cafea ajunge la 20 lei, iar o apa plata la 0.5l = 15 lei, restul meniului uitati-l aici.

Pranzul la restaurant l-am servit in jurul orei 14.00, cand mai toata lumea mananca, de aceea toate mesele de pe margine, cele cu view catre albastrul apei si catre intreaga natura erau ocupate. Asa ca pont: fie mancati la o ora mai putin aglomerata, fie rezervati o masa atunci cand sositi. Pe noi pranzul ne-a costat (pe amandoua) putin sub 100 lei. Meniul il puteti rasfoi aici.

Cele 8 ore de joi pe care in mod normal le-am fi pierdut la birou, noi le-am petrecut la Domeniul Greaca si ne-am simtit foarte bine, caci ne-am balacit, am vorbit vrute si nevrute si ne-am fotografiat precum intr-un concediu la mare. Impratasesc si cu voi cateva din amintirile noastre frumoase si tin degetele incrucisate pentru o alta aventura. Nu, Bibs? J