marți, 20 februarie 2024

Muzeul de Istorie - Expozitia BRASOV 1987

Dupa un drum extrem de aglomerat, de 4 ore Bucuresti-Brasov, am ajuns la hotel in jurul orei 13, unde receptionera ne-a informat ca mai avem de asteptat pana la ora 15.00 pentru check-in. Sleita de puteri dupa traseul prin serpentinele de la Cheia, clar nu aveam chef sa mananc prea curand, asa ca am profitat de vremea insorita si sa luam la pas centrul Brasovului. Principalele atractii turistice de aici erau deja bifate (Biserica Neagra, Strada Sforii, Piata Sfatului, librariile vechi etc), asa ca am zis sa admiram cladirile pline de inimioare si ursuleti de pe Str Muresenilor (mai ales ca fusese si Valentine/s Day).


Supriza insa: in Piata Sfatului, chiar in fata intrarii in Muzeul de Istorie (Cladirea Casa Sfatului) era amenajata (temporar) o expozitie de promovare pentru OlimpiaMuzeul Sportului si Turismului Montan, plina cu fotografii cu obiecte sportive vechi precum patine, masca de scrima, schiuri, bicicleta etc. Aceasta galerie nu a fost intotdeauna expusa aici, ci incepand cu 6 februarie 2024, pentru ca se doreste a fi un teaser pentru viitorul prim-muzeu din Romania dedicat istoriei sportului. Am gasit aici si un scurt articol despre asta.


Am vrut sa vedem si expozitiile din interiorul muzeului, asa ca i-am trecut pragul, pentru prima data. Costul unui bilet de acces este 12 lei/adult. 

La parterul cladirii gasim harti si franturi din Orasului Mesterilor de odinioara; aici fiind expuse pe mestesuguri: piese vechi precum chei, potcoave, clante, lacate faurite fierari, vestminte si porturi traditionale cusute de croitori, cufere din piele si incaltaminte realizate de cizmari, vase de toate marimile iesite din mainile olarilor etc. De asemenea, la acea vreme, existau chiar carti cu regulamentul pentru ucenicii din fiecare breasla care trebuiau sa invete meserie timp de 4 ani de la un mester, apoi sa calatoreasca alti 3-4 ani pentru cultivarea indemanarii.


Daca la primul nivel se prezinta talentul si piesele create de-a lungul deceniilor, secolelor, de clasa muncitoreasca, la etaj avem parte de revolta lor anticomunista, de la Brasov, fiindca aici se afla cel mai nou proiect al Muzeului Judetean de Istorie (si preferatul meu) – numit BRASOV 1987, alaturi de alte 2 expozitii: Scrisoarea lui Neacsu se intoarce la destinatie si Scurta istorie despre Gopo.



Pentru ca noiembrie 1987 devenea un moment care a plasat Romania pe harta europeana si care marca inceputul sfarsitului comunismului din tara noastra, brasovenii au fost invitati sa contribuie la dezvoltarea acestui proiect, prin aducerea de obiecte vechi care sa creioneze intocmai imaginea de atunci si sa faca cunoscute publicului tanar elementele specifice.




Multe din piesele expuse le-am recunoscut imediat pentru ca si eu am crescut cu ele: sticla de sifon sau cele de lapte, pachetele de tigari Marasesti, Carmen sau Kent (pe care le fuma tata), greutatile folosite la cantarele din piete, faimosul bibelou-peste asezat pe mileul de pe televizor (pe care il avea mamaia, la tara), aparatele de radio si video cu caseta, carnetele de membru sau pionier, lampa cu gaz ce ne lumina incaperile, sapunul de casa si multe, multe altele ce mi-au trezit nostalgii.










Pentru ca revolta anticomunista din Brasov, de acum aproape 37 ani, sa nu ramana doar istorie, directorul muzeului, cu sprijinul TVR au realizat un film despre adevarul din era comunista, din orasul in care s-a strigat pentru prima data ”Jos Ceausescu”. Acest moment a fost bine marcat cu afise, ziare vechi, centrale telefonice militare, cat si un colt in care sunt asezate bucati din fotografia tovarasului Nicolae Ceausescu si drapelul sifonat. 





Daca ajungeti la Brasov, NEAPARAT faceti-i o vizita Muzeului de Istorie (noi, din pacate, am avut timp sa vizitam doar 1 din cladirile sale - Casa Sfatului, insa cu siguranta la urmatoarea vizita aici, vom merge si la Bastionul Graft si la Bastionul Tesatorilor).




luni, 5 februarie 2024

Tur ghidat la T.N.B

In decembrie 2023 Teatrul National I.L. Caragiale (TNB) a implinit 151 de ani si cu toate acestea, desi greu de crezut, nu este cel mai vechi teatru din Romania, ci cel din Iasi. Acesta din urma este considerat si unul dintre cele mai frumoase din lume (din top 7). Asa a inceput discursul ghidului nostru in turul facut TNB-ului duminica.



In afara spectacolelor oferite publicului in fiecare dintre cele 7 Sali, aici se organizeaza si tururi ghidate de 1 ora, cu ajutorul carora puteti face cunostinta cu istoria si evolutia teatrului, puteti vedea costumele si decorul folosite, atelierele de croitorie si cizmarie, intr-un cuvant: mai tot ce tine de partea de back-stage. Biletul unui astfel de tur costa 10 lei/persoana si poate fi achizitionat (in avans) online de aici. Grupurile formate pot avea in jur de 20-30 de vizitatori. Va las aici si link-ul catre turul virtual al salilor si holurilor Teatrului National.


Ati fi surprinsi sa aflati ca mai mult de jumatate din suprafata cladirii este ocupata de partea administrative-organizatorice: culisele, camerele tehnice, camerele actorilor, pregatirea scenei etc.

Costurile anuale ale TNB-ului (intretinere, mentenanta, salarii, punere in scena) se ridica la 13 mil. Euro, din care 10 mil sunt subventionati de stat, iar restul de 3 mil din suma incasata pe bilete. Anual sunt cumparate in jur de 250.000 tichete la piesele jucate de actorii angajati/colaboratori ai teatrului, iar tariful se doreste (de catre conducere) a fi mentinut la un maximum de 80 ron, pentru accesibilitatea tuturor. In prezent, actorul George Calin este directorul interimar (din 2022).

In mica excursie sub Palaria lui Caragiale (ati vazut si voi ca forma teatrului este una de palarie, nu?) am vizitat toate cele 3 corpuri, plecand din C (Sala Atelier, Sala Studio), traversand B-ul (Sala Media, Sala Pictura) si ajungand in cel mai spectaculos loc: A. Aici se afla Sala mare care azi se numeste Sala Ion Caramitru si Sala Mica, iar la final am admirat in toata splendoarea Bucurestiul de sus, din Amfiteatru, care e descoperit si unde piesele de teatru se joaca in aer liber intre solstitiul de vara si echinoctiul de toamna (deci iunie-septembrie).






Ghidul ne-a mai invatat ca in functie de tipul de dispunere a publicului fata de scena exista 3 tipuri de Sali: de tip amfiteatru, adica cu scaune ce inconjoara scena din 3 parti, tip coloseum: unde publicul se afla de jur-imprejurul scenei si tip italian, unde spectatorii sunt dispusi in fata scenei.


Din motive de siguranta, decorul si aranjarea scenei nu pot fi schimbate in timpul piesei, de aceea sunt pregatite riguros dinainte, pe cate o parte a scenei, care se muta (invarte/inalta/coboara) la fiecare act. Noi am luat parte la aranjarea Salii Studio, cea mai versatila, cu dotari scenice deosebite, datorita faptului ca are un sistem ce poate transorma in doar 20 minute tipul de sala, prin mecanismele care permit deplasarea scaunelor si a peretilor, oferind spectatorilor o vizibilitate excelenta din orice unghi.


Alte lucruri nestiute din culise sunt camerele artistilor: toate la fel, destul de modeste, mici, dotate doar cu o canapea, oglinzi de make-up, dulap pentru tinutele pregatite de doamnele calcatorese si o baie. Odaile isi schimba locuitorii, numele actorilor de pe placuta de la intrare schimbandu-se de la zi la zi, in functie de piesele ce vor fi jucate.

Inainte sau dupa turul locurilor nevazute in calitate de spectator la piesele de teatru, va puteti opri la Restaurantul de la etajul 3, Aria TNB, unde cafeaua e tare buna, muzica linistitoare si personalul amabil. La plecare, puteti ruga chiar ghidul sa opreasca liftul intai la etajul 3 – uitati-ne pe noi cati am fost in vizita duminica asta!







sâmbătă, 3 februarie 2024

Ateneul Roman

De cate ori ati trecut pe langa Ateneul Roman si i-ati admirat arhitectura? Eu de zeci de ori, insa niciodata nu m-am gandit cum ar arata in interior si mai ales ca se poate vizita (in afara programului de concerte) pentru doar 10 lei/persoana.

Cladirea e situata pe Calea Victoriei, in Piata George Enescu, chiar in fata uneia dintre cele mai populate stradute centrale ale Bucurestiului, unde gasim si faimoasele localuri Mara Mura sau Caju. Aceasta a fost construita in secolul XIX din banii proveniti dintr-o subscriptie publica, in urma organizarii unei loterii nationale, iar arhitectura sa imbina stilurile neoclasic & eclectic.

Orarul de vizitare il gasiti aici si nu necesita rezervare in prealabil. Biletul se achizitioneaza direct de la intrare (plata permisa - doar cash), iar accesul in edificiu se face prin lateral, intrarea din Strada Benjamin Franklin. Impreuna cu tichetul, veti primi si o scurta prezentare a sediului Filarmonicii George Enescu.


La parter veti pasi intr-un hol imens din marmura, cu 12 coloane de sustinere a salii de concerte si cateva statui cu chipurile marilor artisti. Tot la parter, in spatele cortinelor se afla si garderoba. 




De jur imprejur, exista 4 scari in spirala ce duc catre primul nivel unde se regasesc 4 balcoane impresionante, birourile si cabinele pentru dirijori si solisti.


La cel de-al doilea nivel se afla sala de concerte, grandioasa, predominata de culoarea rosie & auriu, asemanatoare cu un amfiteatru greco-roman, cu o capacitate de aprox 1000 locuri pentru public, impartite pe mai multe zone (inclusiv locuri la loja). Daca ridicati privirea, cupola inalta de deasupra este frumos decorata cu picturi si detalii aurite. Cu siguranta acustica e excelenta aici (daca a mers cineva la vreun concert in aceasta sala, m-as bucura sa aud pareri).





Pagina oficiala a Ateneului Roman este aceasta, unde puteti gasi detalii suplimentare referitoare la istoria sa, cat si informatii despre orchestra, cor sau calendarul evenimentelor.

Eu zic ca merita sa ii faceti o vizita (mai ales pentru tariful modic de 10 lei) pentru ca nu doar ambalajul e minunat, ci si interiorul. 👀




Cinque Terre 2024

E aproape ora 20, m-am imbracat deja in pijama (fiindca mi-am petrecut cateva ore bune in trafic azi spre si dinspre birou), asa ca vreau sa...