Ce sa facem intr-o zi de weekend daca nu dorim sa ramanem in Bucuresti?
Chiar daca temperaturile au devenit mai blande, mai toate restaurantele au inceput sa isi deschida terasele, scotandu-si mesele afara sub soarele primavaratic, desi sunt din ce in ce mai multe evenimente organizate in aer liber, iar parcurile sunt pline, parca tot nu as ramane in fiecare weekend in capitala.
Dar unde sa evadezi fara sa pierzi ore intregi in trafic daca ai bifat deja imprejurimile Bucurestiului: Mogosoaia, Comana, Cernica, Greaca, Snagov, Solacolu, Balotesti?
Vin eu cu o idee: nu e Prahova, ca ne-am saturat cu totii de ambuteiajul de la Comarnic, nu e nici litoralul romanesc pentru ca nu e vreme (inca) de plaja. Este vorba de judetul Arges - pentru ca, sa fim seriosi, cati dintre noi am considerat zona asta una turistica?
La doar 2 ore si jumatate de Bucuresti, se afla orasul Campulung Muscel, iar primul popas al excursiei noastre a fost intr-un loc "pentru creat amintiri", asa cum era scris cu creta alba pe tablita de la intrare. O casa veche, ce poarta numele Coloniale a fost transformata la subsol intr-o cafenea, iar la etaj s-au amenajat 3 camere (cu baie comuna) ce pot gazdui oaspeti pe perioada verii si 1 living generos.
De cum am ajuns, am dat comanda de cafea si ceva dulce, iar cat timp ni le-au pregatit, am urcat pe scarile de lemn pentru a viziona apartamentul Coloniale, amenajat in stil interbelic, cu un mix de accente traditionale romanesti, otomane si italiene. Decorul e compus din tablouri vechi, fotografii de epoca, mobilier din lemn masiv, podea antica, veioze cu ciucuri, draperii brodate, soba de teracota si multe, multe carti. M-am bucurat sa gasesc in camarute si cateva piese vestimentare din materiale naturale, de dama, care nu stiu daca erau numai de decor sau se puteau achizitiona, insa imi faceau cu ochiul de pe umerase.
Intreaga cladire este un mic muzeu - cu o atmosfera a la belle epoque - fiindca nici beciul (pardon, cafeneaua de la subsol) nu este mai prejos: are pereti din caramida, fotolii si scaune antichizate, mese din lemn, o multime de accesorii vintage, tablouri cu rame vechi si carti cu file ingalbenite. M-a fascinat total atat designul, cat si aroma cafelei si gustul copilariei gasit in prajiturile de casa de aici. Am comandat tortul de mere caramelizate care tocmai fusese scos din cuptor si brownie (mai aveau si alte variante de deserturi pregatite in casa: placinta cu mere sau cu dovleac si briose cu afine).
Am savurat deliciile pe terasa si am ramas aici, la soare, unde domnea o liniste de nedescris. In spatele nostru, ca vecini de masa am avut un cuplu de tineri ce isi terminasera espresso-ul, iar ea continua sa tricoteze cu andrelele mici ceva colorat. Am profitat din plin de razele dupa-amiezei la masuta mica din lemn, apoi am cerut nota pentru a ne putea indrepta spre urmatorul punct "vizat". Doar 41 RON a costat un cappuccino, 1 espresso si 2 prajituri GUSTOASE!!! Si ca sa ma credeti cat de mult ne-a placut tortul, am mai cumparat inca 4 felii pentru acasa.
In drumul spre casa, am facut un al doilea popas la Muzeul Viticulturii si Pomiculturii Golesti. Acesta se afla la o ora distanta (de mers cu masina) fata de Cafe Coloniale si la putin peste o ora fata de capitala. Pretul unui bilet este 15 RON/adult si include accesul in conacul Golestilor (casa poate fi vizitata doar in cele 6 camere de la parter) si in curtea ce se intinde pe 10 hectare. Parcul conacului este inconjurat de natura: flori colorate si inmiresmate, copaci infloriti si un mic lac.
In partea de "vizita in aer liber" descoperim modul de viata al bunilor si strabunilor nostri, ocupatiile acestora si traditiile specifice timpurilor stravechi. Pe toata suprafata domeniului au fost remontate zeci de gospodarii din principalele zone viticole si pomicole ale Romaniei, au fost create ulite sa desparta de-o parte si de alta casele vecine, au fost montate bancute in fata gardurilor de lemn. Atmosfera de aici m-a purtat in verile de altadata, cand oamenii de la sat isi odihneau pe bancile din lemn trupurile ostenite dupa o zi intreaga de muncit la camp, Parca ii si vad privind de-a lungul ulitei si salutand sincer, cu zambetul pe buze toti trecatorii. Sau cum ieseau din case, in racoarea zorilor si coborau pe prispa a doua zi dis-de-dimineata, cum coseau iarba raspandind mirosul verde sau cum mergeau cu vacile la pascut.
Mirosul ierbii, zumzetul albinelor, geamurile mici, surele imense unde erau adapostite candva animalele, pisicile ce torceau pe veranda casei, toate m-au facut sa devin nostalgica dupa viata mea de copil, petrecuta la tara, in fiecare vacanta de vara, alaturi de bunici.
Exista bineinteles si alte activitati pe care le pot face vizitatorii Muzeului Golesti: plimbari (contracost) cu cai sau ponei, cu tiroliana, picnic la iarba verde sau luat masa la mini-restaurantul din interior (cu optiuni de mancare tip fast food), cumparat suveniruri sau produse locale (zacusca, gemuri, miere, siropuri etc).
Noi am ales sa nu facem nimic din ce am mentionat mai sus, ci doar sa ne deconectam atingand peretii vechi ai caselor, copacii, mangaind poneii si fosnind iarba sub talpi. Dupa vreo 2 ore petrecute aici, muzeul se apropia deja de ora 18:00, ora inchiderii si gandul ne ducea la feliile de tort de mere din masina. Credeti ca au ajuns merele alea de pe prajitura sa vada Bucurestiul? 🙊
