Toscana – tur in Florenta, Siena si Lucca

Toscana este extrem de cunoscuta in randul pasionatilor de calatorii fiindca e regiunea-vedeta a Italiei, prezenta in toate brosurile, promo-urile si reels-urile de pe social media, ba chiar este pomenita in majoritatea cartilor, recenziilor si a ghidurilor turistice, cat si in documentare sau filme. Oricine viseaza sa ajunga macar o data pe aceste meleaguri de poveste, cu podgorii intinse, biserici si castele cu turnuri inalte, livezi de maslini si lamai.

Pe parcursul sederii noastre la Valdirose din Lastra a Signa, am ales sa vizitam in fiecare zi cate o locatie cu peisaje idilice. Drumul dintre destinatii l-am parcurs de fiecare data cu trenul (de mare viteza, atinge chiar si 150km/h, soseste in statii fara intarziere, iar distantele pot fi parcurse direct si rapid in 1-2 ore.

FLORENTA

Capitala Toscanei, Florenta, a fost prima vizitata intr-o luni dimineata, unde am ajuns dupa 20 minute de mers cu trenul, de la Lastra a Signa. Pretul unui bilet e destul de ieftin, costa in jur de 3 euro/adult/sens. Am gasit orasul de pe raul Arno plin de turisti, haosul incepuse deja din gara si a continuat pe fiecare straduta pana in Piata Domului.

Florenta actuala a fost numita cel mai frumos oras de catre revista Forbes, dar ea si-a inceput existenta in urma cu muuulta vreme, in timpul Imperiului Roman, datorita lui Iulius Cezar. Treptat a devenit taramul artistilor si al intelectualilor care au contribuit la lansarea unui nou curent: renascentismul, caci aici s-au nascut, au trait si studiat nume celebre precum Dante Aligheri, Michelangelo, Donatello.

Noi am fost mai degraba cuceriti de frumusetile pitoresti din jurul Florentei, aceasta fiind una din capitalele globale ale modei, este destul de scumpa si aglomerata pentru gusturile noastre, dar deosebita si grandioasa datorita arhitecturii, cladirilor vechi, a statuilor si a culturii. Daca nu va deranjeaza sa impartiti cadrele fotografiilor cu alti zeci de mii de turisti, cu siguranta nu veti dori sa stati la cozi kilometrice pentru a vizita Galeria Academiei, Domul si Catedrala Santa Maria del Fiore, Palatal Vechi sau Galeriile Uffizi. E de preferat sa rezervati din timp, bilete online pentru aceste atractii, pentru a avea prioritate la intrare.

Noi nu am intrat in interioare, ne-am multumit sa admiram de afara fatadele, apoi am facut o promenada spre Ponte Vecchio, de-a lungul raului Arno, cu cate o inghetata de ciocolata gigant in mana, am colindat magazinele cu specific, am gustat limoncello si macaronsi cu fistic de casa si am baut cate un cappuccino la o terasa cu muzica italieneasca.

SIENA

Pentru ca am dorit sa evadam undeva la liniste si sa scapam din marea de oameni din Florenta, am luat din nou trenul, de data aceasta pana la Siena, inca o ora si 30 minute, iar pretului biletului de tren a fost in jur de 10 euro/pers/sens. Este al 3lea mare oras din Toscana, dupa Florenta si Pisa, are un aer medieval, dar si romantic, o atmosfera vibranta si nu e asa aglomerat ca surorile sale.

Pe noi ne-a cucerit pe loc. Are o catedrala fabuloasa in Piazza del Duomo – Domul din Siena – construita in stil gothic, cu o fatada din marmura alba cu verde. Atat detaliile de la exterior, cat si cele de la interior sunt impresionante: cupola avand o baza hexagonala ce se termina cu un ochi de sticla, iar podeaua e alcatuita din mozaic, in care au fost realizate scene istorice si religioase.

Ce ne-a placut enorm in Siena a fost si Piaza del Campo unde turistii se intinsesera pe jos la soare, cu rucsacul sub cap si traiau prezentul, admirand Pallazzo Pubblico cu al sau turn inalt Torre del Magia, primaria, Fantana Gaia si terasele linistite din jur. Toata atmosfera de aici a reusit sa ne transmita emotii puternice si sa ne ramana in suflet.

Am oprit si noi timpul in loc aici pret de cateva minute, apoi am pornit sa colindam stradutele inguste, sa admiram vitrinele colorate ale gelateriilor si in cele din urma sa poposim in cel mai apetisant magazin bio-bisto din Siena unde am mancat cea mai buna pizza din Italia si cel mai bun desert cu budinca de orez. Tot de aici am cumparat pentru cina legume proaspete si cele mai gustoase mezeluri si branzeturi. Nu i-am retinut numele, dar am o poza cu vitrina. Inauntru mirosea splendid, a patiserie si fructe coapte.

vitrina bistroului de care va vorbeam

LUCCA

La 20km de Pisa si aproape 2 ore de mers cu trenul (ruta: gara Pisa Centrale-Empoli/ schimbat linia de tren/ Empoli-Lucca) se afla orasul medieval inconjurat de 4km de ziduri, Lucca. Pentru a pasi in oras, trebuie sa intri pe Poarta San Pietro, iar pe unde iti vei intoarce privirea vei vedea o biserica sau un muzeu. 

Este cel mai linistit dintre cele 3 destinatii pomenite in acest articol, iar vedeta orasului este fara doar si poate Biserica San Michele in Foro din Piazza San Michele.

Lucca nu fusese o locatie planificata in vacanta noastra, ci altele in locul ei (San Gimignano, Val d Orcia, Montalcino sau Montepulciano), insa am ajuns aici la recomandarea gazdei noastre, dupa ce am aflat ca nu putem inchiria o masina (din lipsa unui card de credit) ca sa strabatem drumurile serpuite printre chiparosi din toate satele/orasele dorite. Singura solutie pentru deplasare era busul sau trenul, de aceea am fost de acord cu propunerea lui Paolo: Lucca via tren.

Cand am vizitat Lucca, era o vreme mai mohorata, ba chiar a si plouat dupa-amiaza, de aceea mai mult am colindat magazinele de aici, pretext pentru a-mi alege si un cadou de ziua mea. Ne-am oprit sa servim pranzul in Piazza San Giusto, la restaurantul Blend, unde am mancat cel mai gustos desert, un tiramisu reinterpretat (avea o crema de vanilie, ca de ecler si fulgi de ciocolata) si un cheesecake cu fructe de padure.

Ne-am incarcat bateriile dupa o masa copioasa si o cafea buna in liniste, in fata bisericii San Giusto, unde ne-au si mangaiat razele soarelui pentru cateva minute. Am petrecut aici jumatate de zi, suficient cat sa strabatem stradutele mici si sa fotografiem cu ochii mintii principalele cladiri/biserici.

In continuare sunt de parere ca Toscana trebuie vizitata la bordul masinii, pentru a te putea deplasa si bucura de peisajele verzi cu dealuri line din zonele rurale, de castele cu vederi panormaice, inconjurate de chiparosi. Sau daca te tin picioarele, pedaland pe 2 roti (nu e cazul meu, ca eu nu stiu nici macar sa merg pe bicla). Imaginea mea despre cum ar fi aratat o vacanta in Toscana era asa cum vazusem in pozele de pe acest blog : sa aruncati numai un ochi sa vedeti ce peisaje … Maybe next time!

poza preluata de pe blogul unanhaihui

 

Toscana @ VALDIROSE

Italia a fost si va ramane tara mea de suflet. Iubesc peisajele, clima, mancarea si eleganta italienilor. Tineam mortis sa imi petrec ziua de nastere in Toscana, de aceea m-am organizat din timp sa iau biletele de avion si cazarile. Am zburat cu Wizz Air si suprinzator, nu am avut intarziere deloc, iar orarul de zbor a fost unul perfect: plecare din Bucuresti la h14, sosire in Pisa la 15.20 (ora locala) si retur cu plecare tot din Pisa, la amiaza, la h16.

De la aeroport am luat Pisamover, un fel de treno-metrou, care circula la fiecare 5-8 minunte si te lasa la gara Pisa Centrale, care e la 15 minute de mers pe jos de centru/Turnul Inclinat. Pretul unui bilet la Pisamover costa 6.5 euro/adult/sens, poate fi achizitionat cu card/cash de la aparatele speciale de pe peron si are o ruta de doar 2 statii (vreo 8 minute) pana la gara centrala.

Despre Pisa si atractiile sale am povestit deja intr-un articol anterior, de acum 8 ani, si pentru ca am ramas aici doar prima noapte, am vizitat binecunoscutele atractii din Piazza dei Miracoli: simbolul orasului - Turnul inclinat in care am si urcat, Catedrala din Pisa, Baptisteriul catedralei, unde au iesit niste cadre superbe, datorita culorii cerului la apus. 

Ne-am mai plimbat prin Piata Cavalerilor (fix unde am avut si cazarea) unde se gaseste Palatul Cavalerilor, pe faleza de pe Raul Arno si pe stradutele inguste ale centrului vechi.

Toate terasele din centru aveau mesele impodobite in stil italian, cu naproane si fete de masa in carouri, muzica specifica, miros de pizza proaspat coapta si zeci de clienti turisti multumiti de bucatele/bauturile servite.

A doua zi dimineata, duminica, exact de ziua mea, am eliberat camera si am luat trenul (din Pisa) catre Lastra a Signa, unde am avut una dintre cele mai frumoase cazari in care am stat vreodata, VALDIROSE.

Paolo (gazda) ne-a asteptat cu masina la gara si am urcat impreuna in raiul din Toscana. Drumul de la gara pana la cazare nu era unul lung, putea fi parcurs pe jos, fiindca erau doar 800m, insa se urca foarte mult si aveam nevoie de ajutor cu bagajele.

Casa si peisajul de aici sunt idilice: o gradina generoasa plina de maslini, lamai si chiparosi, ferestre si usi cu obloane colorate din lemn vechi, doar 4 camere de inchiriat (2 la parter si 2 la eraj) pentru un plus de intimitate, cu perdele si lenjerii de pat din in, decoratiuni adunate de la targurile de antichitati, o terasa cu un view superb la etaj si o mini-expozitie cu suveniruri facute handmade de sotia lui Paolo, Irene, sapunuri, lumanari, saculeti cu lavanda, agende etc.

Atat dimineata, cat si spre orele amurgului era o liniste asurzitoare din care rasunau doar cantecul cocosului, latratul cainelui vecinilor, zumzetul albinelor si pasii bunicului-proprietar prin pietrisul din curte. Am fost cazati 4 zile in camera O de la etaj si in fiecare dimineata adoram sa deschid geamul, sa adulmec mirosul de aer rece si peisajul rural. 

Razvan cobora prima tura la bucatarie inainte de ora 8 sa isi faca prima cafea la Bialetti , apoi mergeam impreuna la micul dejun pe care Irene ni-l pregatea si Paolo ni-l servea: suc de mere, capucino, oua, paine prajita, checuri/prajituri/croissante facute in casa, dulceata, iaurt cu granola si fructe etc. Totul a fost absolut delicious !!! As fi vrut sa gatim impreuna retetele lor traditionale precum paste sau tiramisu, insa din pacate in perioada cand am mers noi, nu au organizat astfel de activitati.

In pretul cazarii este inclus doar micul dejun, dar in bucatarie exista aragaz si frigider, in cazul in care vreti sa pregatiti ceva rapid (evident, nu ciorbe sau prajeli). Aveti insa numeroase optiuni pentru masa in oras, la restaurantele cu preparate locale. Noi am mancat pranzul, la recomandarea lui Paolo, la ANTICA TRATTORIASANESI, renumita pentru bucatele tipic toscane, pregatite de o familie ce duce traditia gatitului de peste 3 generatii. Aici am mancat niste spaghetti super bune (eu unele cu sos rosu, iar Razvan ceva improvizat cu funghi porcini, in loc de risotto) si cate un desert de casa cu inghetata, cafea si blat de biscuiti. Nota de plata a fost decenta (undeva la 50 euro, cu bautura/pahar de vin incluse).

Lastra a Signa este o comuna din Toscana destul de mica, curata si safe pentru localnici si turisti, cu oameni zambitori ce saluta ori de cate ori treci pe drum, iar VALDIROSE este oaza de liniste de care aveam nevoie dupa o perioada zbuciumata.

Proprietarii de asemenea, au fost cele mai bune gazde cu care am interactionat vreodata, in plus foarte tineri, joviali, saritori si deschisi. Singurul regret pe care l-am avut aici a fost ca nu am putut inchiria o masina pentru a strabate drumurile serpuite de tara ale satelor din imprejurimi, pentru a admira copacii inalti specifici zonei Toscana, din cauza ca nu detinem un card de credit. Masinile pot fi inchiriate doar cu un astfel de card, nu de debit, nu cu cash. Am gasit o solutie alternativa, mersul cu trenul, in destinatii din apropiere precum Florenta, Siena si Lucca despre care voi povesti intr-un articol viitor.

Daca mergeti in Toscana, e musai sa ajungeti la Valdirose, macar pentru 1-2 seri, pentru ca locatia e de vis, primirea e calduroasa, decorul feeric si atmosfera relaxanta. Va puteti deconecta cu usurinta de cotidian, fiindca nu aveti TV in camera, insa internetul functioneaza bine. Noi am ajuns aici intr-o duminica insorita si am plecat miercuri, cand ploua – vremea reflecta intocmai starea noastra de spirit, caci trebuia sa ne luam ramas bun de la micul paradis. Dar gazdele ne-au imbratisat, am facut fotografii impreuna si am schimbat numerele de telefon, caci Irene si Paolo isi doresc sa viziteze la randul lor Romania si ne vor ca ghizi.