Casute din turta dulce - COB VILLAGE

La doar 2 ore de Bucuresti, in judetul Buzau exista un satuc de lut numit COB VILLAGE, in comuna Berca. Complexul este format din 5 casute a cate 4 camere fiecare, dar in momentul prezent doar 16 dintre ele pot gazdui turisti. Ele sunt dispuse concentric, in inima gradinii tronand un foisor minunat, all green, impodobit cu beculete luminoase. Aici unde puteti servi masa sau un pahar de vin (varianta de exterior) pentru ca unitatea de cazare are si restaurant si ofera 3 mese/zi (contracost). Pretul mancarii este putin peste medie, iar lista de preparate nu este foarte stufoasa, insa e gustos.

Toate casele sunt construite din cob (de aici si numele), un amestec de pamant din lut, nisip, paie și apa, iar mie textura peretilor si mirosul din odai mi-au amintit cu placere de casa bunicilor de la tara. Ce mi s-a parut foarte inventiv este ca au (re)folosit parbrize de masini pe post de geamuri ascunse in pereti - intregul concept al satucului dorindu-se a fi eco-friendly (iarba si florile pe acoperisul restautantului, piatra din bai, mobilierul din lemn, tesaturile din materiale naturale etc).

Desi gandite initial ca spatiu de relaxare si odihna, proprietara a introdus ulterior si mult-ceruta tehnologie in camere: TV, acces gratuit Wi-FI, mini-bar.

Cei care ma cititi, stiti ca de obicei prezint doar partea frumoasa a locatiilor vizitate, insa pentru o recenzie corecta  si sincera, ma simt datoare sa mentionez si cateva aspecte ce nu mi-au placut la COB Village: nu, nu are de-a face cu aspectul odailor sau al curateniei, ci cu atitudinea patroanei cu care eu/noi nu am rezonat deloc. Fiind septembrie, vremea nu e deloc prietenoasa cu nasurile noastre diminetile devreme sau serile tarzii, iar eu, care sunt o fire mai friguroasa am nevoie ca noaptea camera sa fie bine incalzita, mai ales in concedii unde platim un pret intreg ce  (in mod normal) include toate facilitatile mentionate pe site.

Noi (+alti cativa oaspeti) am avut nenorocul sa fim refuzati de gazda cand am cerut sa ne porneasca centrala (unitatea de cazare avand incalzire in pardoseala), spunandu-ni-se ca dansei nu i se pare atat de frig si ca este sigura ca noi acasa nu am dat (deja?!) drumul la centrala inca din luna lui Rapciune. La insistentele noastre, ne-am castigat dreptul de a avea macar o aeroterma in camera, care nu ofera insa acelasi confort. Asa ca daca mergeti aici in alt sezon decat vara, adaugati-va in bagaj o paturica mai groasa pentru ca veti devein buni prieteni (eu am fost inspirata sa o iau pe cocolino cu mine si iata-mi fericirea pe chip).

La momentul prezent, curtea nu este ingradita complet de gard (am inteles ca pe viitor se va pune poarta), de aceea multi turisti in trecere au posibilitatea de a poposi in mijlocul gradinii pentru poze si plimbari – nu este un lucru prea placut pentru cei cazati pentru ca te poti trezi cu musafiri la geam, curiosi sa vada cum arata camera ta in interior.

Nu am mentionat faptul ca la proprietate nu se poate achita cu cardul, ci doar cash – exista insa cateva ATM-uri chiar in centrul Berca de unde puteti scoate numerar. Noi am ales sa facem turul comunei, sa incercam si alte restaurante (apropos: la Pensiune Moara Veche se mananca foarte bine, iar terasa lor din spate e minunata), sa ne lasam urmele pentru urmatoarele saptamani in noroiul fierbinte de la Paclele Mari – Vulcanii Noroiosi, sa admiram copacii plini cu prune coapte de pe marginea soselei si sa odihnim alaturi de pescarii si vacutele de pe mariginea Lacului Berca.

Desi probabil nu as mai reveni sa ma cazez la COB, sunt recunoascotoare totusi ca picioarele m-au purtat si pe aici, pentru experienta traita si aleg sa pastrez in suflet lucrurile frumoase: locatia superba, casutele din turta dulce ce m-au transpus in lumea copilariei si sunetul clopotelor trase la biserica duminica dimineata. Ah, si mi-am facut si un prieten dragut.