La Valtori, la Lisa

In mini-vacanta noastra prin Tara Fagarasului am dat intamplator de un taram magic, cu poveste, istorie si traditie. La mai putin de 10km de cazarea noastra la Tiny Home se afla satul Lisa, unde am facut un mic popas pentru ca nu era inca ora check-in-ului. 

Am urmarit indicatorul care arata la stanga "Obiectiv turistic La valtori" si am pasit inapoi in timp, in curtea devenita muzeu a unei familii care inca pastreaza vie traditia de prelucrare a lanii. Primul impact vizual au fost zecile de covoare tesute din lana, manual de catre bunica familiei, de 86 de ani. Stateau expuse fie pe mese si bancute, fie erau impaturite pe rafturi si puse la vanzare in micul lor magazinas.

Tariful de vizitare este de 25/ron/adult si 10 ron/copil si presupune un tur complet al atelierelor de prelucrare a lanii, de la spalat, uscat, tors, impaslit, tesut si pana la obtinerea produsului finit. 

Afara, valtoarea isi facea bine meseria, pentru ca era plina cu covoare aduse de femeile din sat la spalat si inca alte zeci isi asteptau randul. Aici tolurile si presurile erau spalate pret de 2-3 ore de forta apei, fara niciun detergent sau sapun de casa adaugat. Tot in curte, de jur-imprejur, culmile erau pline cu produse din lana ce fusesera deja clatite bine, dar lasate la uscat sub soarele bland de septembrie.

Intaia camera in care am intrat ne-a aratat etapa 1 prin care trece lana pana sa ajunga la un rezultat final: proaspat taiata de pe oi, este adusa (vanduta) de catre ciobani familiei Greavu, apoi spalata bine in valtoare, uscata la soare si descurcata de "lupul zgarmanator" (alta inventie dacica). O parte este depozitata in saci intr-o lada, iar cealalta parte este asezata pe o masinarie cu zeci de prese, numita darac care formeaza caierul (un strat subtire si pufos gata de pus in fuior, care arata ca o vata de zahar). In aceeasi incapere, mai exista un aparat arhaic de produs fire groase: prin invartire, lana este toarsa, transformata intr-un fir lung, continuu si infasurata pe zeci de fuse, pana formeaza ghemuri suficient de mari.

Cel mai emotionant moment a fost intalnirea cu babuta de 86 ani care tesea (folosind fire din ghemurile formate in etapa anterioara). Batrana se afla intr-o a doua camaruta si mesterea o lucrare de peste 10 metri pentru mai multi cumparatori straini. Era imbracata cu o vesta impletita chiar de dansa, din lana si ne-a marturisit bucuroasa ca are si ajutoare la creatii, fiindca le-a invatat atat pe fii-ca, cat si pe nora, sa teasa (caci si ea la randul ei furase meseria de la mama si bunica dumneaei). Cu o voce calda, ii multumea lui Dumnezeu pentru puterea de munca si vederea clara si povestea cu nostalgie de iernile de alta data cand lucra inauntru la tesatorie, la caldura, in timp ce privea pe geam cum ninge linistit.

Urmatorul pas prin care trece lana dupa ce este tesuta de batrana este sa fie spalata si uscata bine, ca mai apoi sa fie bagata in atelierul de vis-a-vis unde este pieptanata de un aparat urias, cu niste colti metalici si nuieluse cu spini. Apoi din nou trecea prin valtoare si era introdusa in ultima instalatie, intr-o camera fierbinte cu soba incinsa la aproximativ 60 grade (precum o sauna), intr-o cuva uriasa cu tepi care ajutau la impaslirea lanii si la ingrosarea ei. 

Dupa toate aceste procese, produsul finit mai este reimprospatat in valtoare pentru inca 30 minute, uscat la soare si in sfarsit, pus la expozitia cu vanzare. Daca pana acum doar marfa de pe rafturi (sosoni, ilice, traiste, tolici, covoare) cunostea cata munca si timp stau in spatele creatiei lor, prin acest articol am incercat sa fac mai vizibil tot flow-ul acestui mestesug.

Pentru mine a fost o experienta inedita sa vad o "masina de spalat traditionala" confectionata din vartejuri de apa, jgheaburi de sindrila, roti hidraulice cu palete de lemn si cosuri de doage de nuiele si sa asist la toate etapele prin care trece blana mioarelor de cand este tunsa si pana sa devina un bun gata de cumparat. Acest loc continua o traditie inceputa inca din anii 1800 si este unicul ramas din zona Transilvaniei.

Si bonus: am primit o rosie gigant direct din gradina cu legume a babutei (noi am vrut sa cumparam ca prea arata delicios, dar ni s-a oferit rosia-pepene din partea casei).

Muzeul Comunismului, Bucuresti

Imi place sa privesc oamenii care calatoresc cu metroul, desi de cele mai multe ori nu vad expresii noi, ci doar fete posomorate, ochi obositi si afundati in ecranul telefonului sau posturi cocosate. Azi la pranz m-am urcat in trenul nu atat de aglomerat, deh, noroc cu concediile din luna august, pana la Piata Unirii unde aveam intalnire cu copilaria.

Mi se facuse dor de toate lucrurile simple de odinioara: de gustul de cico si eugenii, de mirosul sapunului de casa, de taraitul telefonului cu fir cret si de puricii de la TV dupa orele 20. Si unde altundeva puteam gasi toate astea daca nu pe strada Covaci, la nr 6, acolo unde este situat Muzeul Comunismului? Se afla la doar 5 minute de mers pe jos de la metrou Piata Unirii M2, iesirea C, chiar in Centrul Vechi al capitalei, este deschis zilnic intre orele 10-19.00, iar pretul de vizitare este de 40 RON/adult.

Am deschis usa inalta rosie de la intrarea in muzeu si inauntru m-a intampinat barul de la care se pot achizitona biletele, dar si savura o "romaneasca": fie o ceasca de nechezol, fie o visinata.

La etaj se afla apartamentul compus din mai multe camere, amenajat doar cu decoruri comuniste. 

Prima incapere ce m-a intampinat a fost holul unde sunt expuse numeroase articole din "Scanteia", inramate, fotografii cu Nicolae Ceausescu, un scaun de tortura, cu o scurta poveste a inchisorilor de dinainte de 1989 si cateva obiecte de demult: o masina de scris, o sapca de soldat, lacate din fier etc. Pe toti peretii sunt imprimate povestile si fotografiile vremurilor apuse. 

Urmatoarea camera in care am intrat a fost pe prima usa din stanga, fiindca era singura inchisa si am zis de ce nu? Aici era o bucatarie comunista cu un decor nostalgic pe care il mai pastreaza inca (partial) si bucataria bunicii: o masa pe care stateau insirate sticle de suc si pe care era montata faimoasa masina de tocat, de culoare rosie, cateva carti vechi de bucate, cu pagini ingalbenite, iar in spatele mesei, pe perete, era lipit calendarul bisericesc pe care inca il vad si la mamaia an de an. 

Dulapul si sertarele mi-au amintit de cate bunatati stateau ascunse in ele, de la cuburi de zahar, la bucatele de rahat, bomboane mentolate sau eugenii. Tot aici mai erau expuse sticlele de lapte lasate la usa casei pentru a fi umplute a 2a zi dis-de-dimineata, nelipsitele sifoane, un aragaz vechi ce functiona pe butelie, un frigider din ala Polar cred ca ii spunea si multe, multe alte obiecte de pe vremea Romaniei comuniste.

Din bucatarie am pasit direct intr-o sufragerie spatioasa, dominata de un covor persan, o canapea acoperita de o cuvertura colorata si de cateva mese lucioase gatite cu mileuri si vaze transparente. Aici am regasit o colectie de papusi cu cap imens care acum imi par mai degraba Chucky, televizorul cu tub pe care sedea intotdeauna celebrul peste sau catel, servantele pline cu bibelouri si vesela din portelan ("aia buna, tinuta pentru musafiri"), o tavita cu licori si medicamente de atunci, o colectie de timbre, un sifonier care inca purta acel miros de vechi, cu cateva exponate de haine "la moda", o masina de cusut, radio-uri pick-up-uri, viniluri etc.

Mai departe, am ajuns intr-o sala de clasa cu o catedra, multe carnete de elev agatate pe perete, diplome, manuale, uniformele de pionier, fotografii cu elevii de pe vremea aceea, dispozitive de diafilm, butelcuta cu cerneala si penare. Am atins pe rand fiecare obiect care m-a purtat inapoi in timp, in cei mai frumosi ani: imi aminteam cat de tare imi apreta mama uniforma pentru zilele de luni, ce pampoane albe purtau fetitele si cat de tare ma mancau picioarele de la dresurile alea albe cu dungi in care eram imbracata in aer, trebuia sa ma ridice de la sol, "sa ii traga bine pe mine, ca sa nu-mi stea in vine". 

Ce fascinati eram, toti copiii, cand doamna ne punea diafilme cu Alba ca Zapada sau Scufita Rosie!

Cat de mult ne bucuram cand veneam gonind de la scoala si mancam paine prajita cu ou, data prin zahar!

Cat de tare miroseau a naftalina hainele de blana din sifonier!

Ce frumoasa ne-a fost copilaria! 

Voua ce amintiri va trezesc imaginile din epoca de aur?