Imi place sa privesc oamenii care calatoresc cu metroul, desi de cele mai multe ori nu vad expresii noi, ci doar fete posomorate, ochi obositi si afundati in ecranul telefonului sau posturi cocosate. Azi la pranz m-am urcat in trenul nu atat de aglomerat, deh, noroc cu concediile din luna august, pana la Piata Unirii unde aveam intalnire cu copilaria.
Mi se facuse dor de toate lucrurile simple de odinioara: de gustul de cico si eugenii, de mirosul sapunului de casa, de taraitul telefonului cu fir cret si de puricii de la TV dupa orele 20. Si unde altundeva puteam gasi toate astea daca nu pe strada Covaci, la nr 6, acolo unde este situat Muzeul Comunismului? Se afla la doar 5 minute de mers pe jos de la metrou Piata Unirii M2, iesirea C, chiar in Centrul Vechi al capitalei, este deschis zilnic intre orele 10-19.00, iar pretul de vizitare este de 40 RON/adult.
Am deschis usa inalta rosie de la intrarea in muzeu si inauntru m-a intampinat barul de la care se pot achizitona biletele, dar si savura o "romaneasca": fie o ceasca de nechezol, fie o visinata.
La etaj se afla apartamentul compus din mai multe camere, amenajat doar cu decoruri comuniste.
Prima incapere ce m-a intampinat a fost holul unde sunt expuse numeroase articole din "Scanteia", inramate, fotografii cu Nicolae Ceausescu, un scaun de tortura, cu o scurta poveste a inchisorilor de dinainte de 1989 si cateva obiecte de demult: o masina de scris, o sapca de soldat, lacate din fier etc. Pe toti peretii sunt imprimate povestile si fotografiile vremurilor apuse.
Urmatoarea camera in care am intrat a fost pe prima usa din stanga, fiindca era singura inchisa si am zis de ce nu? Aici era o bucatarie comunista cu un decor nostalgic pe care il mai pastreaza inca (partial) si bucataria bunicii: o masa pe care stateau insirate sticle de suc si pe care era montata faimoasa masina de tocat, de culoare rosie, cateva carti vechi de bucate, cu pagini ingalbenite, iar in spatele mesei, pe perete, era lipit calendarul bisericesc pe care inca il vad si la mamaia an de an.
Din bucatarie am pasit direct intr-o sufragerie spatioasa, dominata de un covor persan, o canapea acoperita de o cuvertura colorata si de cateva mese lucioase gatite cu mileuri si vaze transparente. Aici am regasit o colectie de papusi cu cap imens care acum imi par mai degraba Chucky, televizorul cu tub pe care sedea intotdeauna celebrul peste sau catel, servantele pline cu bibelouri si vesela din portelan ("aia buna, tinuta pentru musafiri"), o tavita cu licori si medicamente de atunci, o colectie de timbre, un sifonier care inca purta acel miros de vechi, cu cateva exponate de haine "la moda", o masina de cusut, radio-uri pick-up-uri, viniluri etc.
Mai departe, am ajuns intr-o sala de clasa cu o catedra, multe carnete de elev agatate pe perete, diplome, manuale, uniformele de pionier, fotografii cu elevii de pe vremea aceea, dispozitive de diafilm, butelcuta cu cerneala si penare. Am atins pe rand fiecare obiect care m-a purtat inapoi in timp, in cei mai frumosi ani: imi aminteam cat de tare imi apreta mama uniforma pentru zilele de luni, ce pampoane albe purtau fetitele si cat de tare ma mancau picioarele de la dresurile alea albe cu dungi in care eram imbracata in aer, trebuia sa ma ridice de la sol, "sa ii traga bine pe mine, ca sa nu-mi stea in vine".
Ce fascinati eram, toti copiii, cand doamna ne punea diafilme cu Alba ca Zapada sau Scufita Rosie!
Cat de mult ne bucuram cand veneam gonind de la scoala si mancam paine prajita cu ou, data prin zahar!
Cat de tare miroseau a naftalina hainele de blana din sifonier!
Ce frumoasa ne-a fost copilaria!
Voua ce amintiri va trezesc imaginile din epoca de aur?
