Incep prin a-mi
cere scuze ca nu am mai scris de mai mult de o luna pe blog. Am insa o
explicatie : in luna august am fost prinsi destul de mult cu impachetatul/despachetatul,
caratul bagajelor si sortatul lucrurilor (inca) utile de prin casa, fiindca
ne-am mutat din apartamentul in care stateam.
Intr-o alta duminca din august, mi-am
revazut colegii de liceu, cu ocazia reuniunii de 10 ani, deci am avut
suficiente scuze sa stau in ultima luna din vara la umbra.
Apropos de umbra,
in weekend-ul de dupa Sf Marie nu am mai rezistat caldurii, asa ca am facut o mica
escapada din Bucuresti, de la aproape 40 de grade celsius si am urcat la peste
2000 m altitudine, traversand Transfagarasanul pana la Lacul Balea, unde ne-am
bucurat de racoare (aici erau circa 16 grade).
Povestioara
incepe asa : trezit la prima ora a dimineatii, facut mutrisoare din cauza
putinelor ore dormite, mers ca un somnambul pe hol, cautandu-mi ba palaria, ba
rucsacul si plecat in cele din urma catre serpisorii din munti. Fiind intr-o zi
de sambata, ne-am asteptat ca drumul sa fie prietenos si lejer, insa n-a fost
deloc asa, ba chiar am pierdut in jur de 6 ore ca sa ajungem pana sus, la lac. Spre
rusinea mea, nu facusem acest traseu inainte, mersesem numai pana la Barajul
Vidraru, deci pot sa spun ca ratasem aceasta minunatie de drum dintre nori !
Nu am trait eu in era
comunismului, insa vazand diferentele dintre perioada de atunci si cea de
astazi, cred ca poporul nostru era mult mai ordonat si mai responsabil. Spun asta,
vis-a-vis de constructia acestui drum care face legatura intre Muntenia si
Transilvania : ideea i-a apartinut lui Ceausescu (chapeau !!!), care a vrut sa asigure o ruta strategica prin
Muntii Fagaras, mobilizand mii se oameni sa munceasca, reusind in doar 4 ani
(1970-1974) sa sparga milioane de tone de roca pentru realizarea soselei de
91km. Ca o mica paranteza : gura de metrou din Dr.Taberei - Raul Doamnei
nu e nici acum terminata, desi lucrarile au inceput in urma cu vreo 6 ani, din
cauza « lipsei fondurilor ».
Lasand la o parte
ironia, ne-am bucurat de peisaj si de aerul proaspat, am facut mici popasuri
pentru a fotografia turmele de oi ce pasteau libere, sub razele soarelui, ne-am
cumparat produse traditionale (yummy !) de la tarabele de pe sosea, am hranit cu ce aveam prin masina 2 magarusi
plimbareti. Desi pe Transfagarasan erau foarte multe masini, nu am simtit
aglomeratia pana aproape de tunelul Capra-Balea Lac. Tin sa mentionez ca in prezent se poate urca la lac din ambele sensuri :
si dinspre Vidraru, si dinspre Brasov. Aici zona era complet paralizata,
multi dintre turisti alegand sa-si abandoneze masina, inghesuind-o pe unde apuca
si s-o ia pe jos pana la lac. Noi am dorit sa lasam masina chiar langa Balea,
in parcarea cu plata, asa ca a trebuit sa rabdam circa 1 ora jumatate pentru a
strabate 3 amarati de km. Toata lumea (in special soferii) era cu nervii
intinsi la maxim, iar pietonii se strecurau printre masini si claxoane invadand
tonetele cu kurtocs colaci, branzeturi
si vata de zahar.
Am parcat masina (cu chiu, cu vai), am tras aer adanc in
piept, ne-am luat paturica de picnic si merindele pentru pranzul devenit déjà (aproape)
cina si am urcat pana in cel mai bun unghi, de unde se vedeau toate serpuirile
Transfagarasanului – aici am si mancat. Dupa ospatul de mult asteptat, am stat
langa lac si nu-mi venea sa cred ca avem si noi un « Lac Como » al
nostru, atat de albastru si de limpede. Daca vrei si voi sa traiti sentimentul,
aveti aici un WebCam live de la Balea Lac.
Cred ca jumatate de
ora nu am vorbit unul cu celalalt, pentru ca ni se taiase efectiv respiratia la
vederea panoramica a crestei Fagarasilor. Singurul regret pe care il am este ca
am ratat vizita la faimosul Hotel de Gheata, aflat la o aruncatura de bat.
 |
| Cascada Balea |
Daca n-ati ajuns
pana acum pe Transfagarasan, la barajul Vidraru sau la lacul Balea, trebuie sa stiti ca va puteti bucura
de zona doar in perioada 1 iulie -31
octombrie (valabil pentru acest an), cat drumul inca este deschis. Va las si
cateva poze, ca sa va conving. :-)
