Vremea de saptamana aceasta n-a fost prea prietenoasa cu noi: octombrie a adus cu el ploi, zile intunecate, paturici si geci scoase de la naftalina. Sorb ultimul strop de cafea ramasa in ceasca si deschid ecranul telefonului sa rasfoiesc imaginile frumoase surprinse in ultimul weekend de septembrie, petrecut la Inside the Village.
Locatia am descoperit-o intamplator pe Instagram si mi-au atras atentia cele 5 casute construite in stil maramuresean (numite Bibliotheca, Rooster's Nest, Hut Studio, Wooden Hideway si Atelier - in care am fost noi cazati), dar si ideea de "sat in sat".
La inceput am fost un pic derutata fiindca nu imi dadeam seama unde se situeaza; in functie de platformele de rezervare pe care figureaza, se specifica un sat diferit: fie Magura, fie Bezdead sau Tunari. E adevarat ca toate se afla in judetul Dambovita la o aruncatura de bat una fata de cealalta, insa satul "corect" este Tunari.
Traseul de numai 2 ore fata de Bucuresti (putin peste 150km) se face fie pe A1, fie pe A3. Noi am ales iesirea spre Ploiesti - Baicoi - Breaza si apoi am strabatut toate satele vecine care-s toate foarte frumoase, pana la destinatie. Ne-am oprit pe drum si am cules mere, prune, gutui si piersici de pe ulitele satului, din copacii ce nu mai aveau loc in curtile taranilor. Ne-am imprietenit, am impartit fructele proaspete cu calutii, vacile din sat, cateii si aproape toate pisicile.
Putin dupa ora pranzului am ajuns la Inside the Village unde era o liniste deplina. Am parcat inauntru si am facut un mic tur printre casutele colorate din lemn. Oare care era Atelier-ul nostru: constructia cu rosu, cu albastru sau poate cea verde? Proprietara inca nu ajunsese sa ne intampine, insa doamna de la curatenie ne-a primit cu zambetul pe buze, invitandu-ne in cea dintai casuta, cea smarald. Era pregatita sa ne gazduiasca peste noapte, cu vesminte curate, soba incinsa si cu flori colorate in vaze. I-am pasit incantata pragul si am adulmecat mirosul de tara creat de materialele naturale din care este confectionata si cu care este decorata.
Dincolo de usa verde am gasit o incapere frumos aranjata, cu o chicineta cocheta in partea stanga, desi micuta, era complet mobilata: cu vesela, plita, prajitor de paine, espressor si frigider. In partea stanga sedea tantosa soba varuita in alb (asa cum avea si bunica la tara), lemnele si vatraiul, cateva tablouri, canapeaua plina de perne, raftul cu carti si un pick-up vechi. Baia avea o cabina de dus geniala care semana cu o soba taiata pe jumatate si avea in interior o bancuta de sprijin. Scarile din lemn masiv conduceau catre mansarda, unde se afla un dormitor, aranjat foarte intim si romantic.
La scurt timp a sosit si doamna Milena (owner al locatiei) care ne-a urat bun-venit cu o portie delicioasa de clatite calde umplute cu branza si ne-a vorbit despre conceptul pe care a vrut sa il creeze: acela de a face oamenii sa se simta ca acasa, relaxati, conectati cu originile si natura. Tocmai de aceea, a ales ca fiecare casuta sa aiba o gradinita proprie, imprejmuita, pentru un plus de intimitate, cu o terasa, cerdac sau prispa unde te poti bucura de liniste. Ne-a mai spus ca Atelierul - casuta verde si cea rosie au fost costruite de la zero, in timp ce celelalte au fost demontate din Maramures si re-montate pe plaiurile satului Tunari, in gradina Inside the Village.
Curtea Inside the Village este destul de generoasa, cu multa vegetatie si pomi fructiferi. Aici ai posibilitatea in bucataria exterioara sa pregatesti un gratar cu prietenii, sa va incalziti in jurul focului de tabara, are chiar si un foisor in constructie, capite de fan si leagane, hamace.
Am profitat de fiecare coltisor din locatie, am admirat decoratiunile vechi, traditionale, culorile cerului la apus, am aprins un foc de tabara pe inserat si am ascultat concertul greierilor pana ce jarul s-a stins de tot. Apoi ne-am retras in odaie, unde era cald si bine si am ascultat cuminti trosnetul lemnelor din soba.
Ne-am trezit deodata cu cocosul, am deschis ferestrele pentru a simti mireasma si racoarea diminetii, pentru a auzi mai clar talanga vacutei care tocmai trecea pe ulita si am pregatit rapid o cafea aromata pe care am savurat-o stand in balansoarul din fata casei, cu o paturica pe picioare. Am fost printre primii treji dintre oaspetii cazati si acest lucru ne-a incantat pentru ca am putut profita de intreaga curte si de linistea sparta doar de sunetele naturii.
In satul Tunari nu au ramas prea multi locuitori, de aceea nici nu veti gasi pe aici atractii turistice. Bucurati-va asadar de experienta de la cazare, de tihna, de animalele blande din putinele curti populate, de merii plini de roade ce isi revarsa crengile peste garduri care te striga sa ii gusti.
Bineinteles ca nu am rezistat si am cules o sacosa mare, iar cand am ajuns la Bucuresti o parte le-am copt cu scortisoara, iar pe altele le-am facut placinta. Un adevarat dezmat culinar. Promit! 😉
