Escapada de o zi in judetul Arges

Ce sa facem intr-o zi de weekend daca nu dorim sa ramanem in Bucuresti?

Chiar daca temperaturile au devenit mai blande, mai toate restaurantele au inceput sa isi deschida terasele, scotandu-si mesele afara sub soarele primavaratic, desi sunt din ce in ce mai multe evenimente organizate in aer liber, iar parcurile sunt pline, parca tot nu as ramane in fiecare weekend in capitala.

Dar unde sa evadezi fara sa pierzi ore intregi in trafic daca ai bifat deja imprejurimile Bucurestiului: Mogosoaia, Comana, Cernica, Greaca, Snagov, Solacolu, Balotesti?

Vin eu cu o idee: nu e Prahova, ca ne-am saturat cu totii de ambuteiajul de la Comarnic, nu e nici litoralul romanesc pentru ca nu e vreme (inca) de plaja. Este vorba de judetul Arges - pentru ca, sa fim seriosi, cati dintre noi am considerat zona asta una turistica? 

La doar 2 ore si jumatate de Bucuresti, se afla orasul Campulung Muscel, iar primul popas al excursiei noastre a fost intr-un loc "pentru creat amintiri", asa cum era scris cu creta alba pe tablita de la intrare. O casa veche, ce poarta numele Coloniale a fost transformata la subsol intr-o cafenea, iar la etaj s-au amenajat 3 camere (cu baie comuna) ce pot gazdui oaspeti pe perioada verii si 1 living generos.

De cum am ajuns, am dat comanda de cafea si ceva dulce, iar cat timp ni le-au pregatit, am urcat pe scarile de lemn pentru a viziona apartamentul Coloniale, amenajat in stil interbelic, cu un mix de accente traditionale romanesti, otomane si italiene. Decorul e compus din tablouri vechi, fotografii de epoca, mobilier din lemn masiv, podea antica, veioze cu ciucuri, draperii brodate, soba de teracota si multe, multe carti. M-am bucurat sa gasesc in camarute si cateva piese vestimentare din materiale naturale, de dama, care nu stiu daca erau numai de decor sau se puteau achizitiona, insa imi faceau cu ochiul de pe umerase. 

Intreaga cladire este un mic muzeu - cu o atmosfera a la belle epoque - fiindca nici beciul (pardon, cafeneaua de la subsol) nu este mai prejos: are pereti din caramida, fotolii si scaune antichizate, mese din lemn, o multime de accesorii vintage, tablouri cu rame vechi si carti cu file ingalbenite. M-a fascinat total atat designul, cat si aroma cafelei si gustul copilariei gasit in prajiturile de casa de aici. Am comandat tortul de mere caramelizate care tocmai fusese scos din cuptor si brownie (mai aveau si alte variante de deserturi pregatite in casa: placinta cu mere sau cu dovleac si briose cu afine).

Am savurat deliciile pe terasa si am ramas aici, la soare, unde domnea o liniste de nedescris. In spatele nostru, ca vecini de masa am avut un cuplu de tineri ce isi terminasera espresso-ul, iar ea continua sa tricoteze cu andrelele mici ceva colorat. Am profitat din plin de razele dupa-amiezei la masuta mica din lemn, apoi am cerut nota pentru a ne putea indrepta spre urmatorul punct "vizat". Doar 41 RON a costat un cappuccino, 1 espresso si 2 prajituri GUSTOASE!!! Si ca sa ma credeti cat de mult ne-a placut tortul, am mai cumparat inca 4 felii pentru acasa.

In drumul spre casa, am facut un al doilea popas la Muzeul Viticulturii si Pomiculturii Golesti. Acesta se afla la o ora distanta (de mers cu masina) fata de Cafe Coloniale si la putin peste o ora fata de capitala. Pretul unui bilet este 15 RON/adult si include accesul in conacul Golestilor (casa poate fi vizitata doar in cele 6 camere de la parter) si in curtea ce se intinde pe 10 hectare. Parcul conacului este inconjurat de natura: flori colorate si inmiresmate, copaci infloriti si un mic lac.

In partea de "vizita in aer liber" descoperim modul de viata al bunilor si strabunilor nostri, ocupatiile acestora si traditiile specifice timpurilor stravechi. Pe toata suprafata domeniului au fost remontate zeci de gospodarii din principalele zone viticole si pomicole ale Romaniei, au fost create ulite sa desparta de-o parte si de alta casele vecine, au fost montate bancute in fata gardurilor de lemn. Atmosfera de aici m-a purtat in verile de altadata, cand oamenii de la sat isi odihneau pe bancile din lemn trupurile ostenite dupa o zi intreaga de muncit la camp, Parca ii si vad privind de-a lungul ulitei si salutand sincer, cu zambetul pe buze toti trecatorii. Sau cum ieseau din case, in racoarea zorilor si coborau pe prispa a doua zi dis-de-dimineata, cum coseau iarba raspandind mirosul verde sau cum mergeau cu vacile la pascut. 

Mirosul ierbii, zumzetul albinelor, geamurile mici, surele imense unde erau adapostite candva animalele, pisicile ce torceau pe veranda casei, toate m-au facut sa devin nostalgica dupa viata mea de copil, petrecuta la tara, in fiecare vacanta de vara, alaturi de bunici.

Exista bineinteles si alte activitati pe care le pot face vizitatorii Muzeului Golesti: plimbari (contracost) cu cai sau ponei, cu tiroliana, picnic la iarba verde sau luat masa la mini-restaurantul din interior (cu optiuni de mancare tip fast food), cumparat suveniruri sau produse locale (zacusca, gemuri, miere, siropuri etc).

Noi am ales sa nu facem nimic din ce am mentionat mai sus, ci doar sa ne deconectam atingand peretii vechi ai caselor, copacii, mangaind poneii si fosnind iarba sub talpi. Dupa vreo 2 ore petrecute aici, muzeul se apropia deja de ora 18:00, ora inchiderii si gandul ne ducea la feliile de tort de mere din masina. Credeti ca au ajuns merele alea de pe prajitura sa vada Bucurestiul? 🙊

Un weekend in Veliko Tarnovo

Suna alarma. Deschid fereastra sa aerisesc, fac patul si merg in bucatarie pentru o cafea fierbinte. Mai e aproape o ora pana la 8 cand incep lucrul, dar deschid totusi laptopul - nu pentru taskurile de la job, ci pentru recreere: simt sa ma intorc in timp, in vacanta de acum 2 weekenduri, in cartierul mestesugarilor din Veliko Tarnovo, acolo unde e soare in suflet si pe strazi, arta in sange si liniste in minte.

Am fugit vreo 2 zile, la jumatatea lui februarie, la vecinii bulgari intr-o locatie de poveste, la 190km de Bucuresti. Si surprinzator, am facut mai putine ore pana la destinatie decat am fi facut pana la noi la munte, spre exemplu (si asta cu tot cu stat in coloana de masini, aproape o ora, pe Podul Prieteniei dintre Giurgiu-Ruse, din cauza lucrarilor de reabilitare ce permit circulatia alternativ, doar pe o singura banda). Nu ne-a suparat asteptarea, mai ales ca inca aveam in termos cafeluta calda, la radio muzica linistitoare, razele soarelui patrundeau prin geamul masinii, iar ochelarii de soare se asezasera comozi pe nas.

Intrati in Bulgaria, nu am mai oprit la nicio benzinarie pentru ca vinieta o achizitionasem online cu o zi inainte, de pe site-ul BGTOLL, la pretul de 5,11 euro, valabilitate un weekend intreg. Asa ca next stop a fost direct intr-un orasel pitoresc, plin de istorie, cu peisaje spectaculoase si atmosfera autentica: Veliko Tarnovo. Aici am fost cazati la Guest House Diabora, un mini-hotel cochet, romantic, plin de viata. Camera a fost foarte spatioasa, cu un design asa - a la belle epoque si a avut vedere si acces privat catre o curte interioara amenajata precum o sera, plina cu plante verzi si lumina naturala.

Asa ca ne-am bucurat de multa liniste, spre deosebire de camerele cu vedere catre bulevard, care banuiesc ca-s ceva mai zgomotoase (cazarea aflandu-se in centrul orasului, chiar la strada traficul este destul de intens atat ziua, cat si seara). Singurul minus al proprietatii este ca nu dispune de parcare proprie, insa in apropiere exista parcari (contracost in timpul saptamanii si gratuite in weekend) unde puteti lasa masina. Daca totusi nu gasiti un loc liber, asigurati-va ca pe strada unde parcati nu sunt semne cu oprire/stationare interzisa pentru ca riscati sa va fie ridicata masina !!!

Pe parcursul intregii zile, mai ales ca vremea a fost generoasa, cu harta in mana am strabatut in lung si in lat centrul orasului, bifand cele mai importante atractii turistice, dar si magazinele cu vitrine fashion, buticurile cu antichitati, stradutele pietruite si impodobite cu ghirlande colorate, atelierele mestesugarilor (olarit, tesatorie, sculptura, pictura etc).

Fiind destul de mica, fosta capitala imperiala a Bulgariei, Veliko Tarnovo, poate fi vizitata in 2 zile, iar recomandarile mele ar fi sa incepeti cu:

1.  Cetatea Tsarevets, un loc cu peste 800 ani de istorie si cu o intindere de 12 ha. Am vizitat-o pe timp de zi, ba chiar am povestit si am impartasit mai multe fotografii din interiorul fortaretei aici.

Pe timp de seara, are parca o cu totul alta identitate. Am asistat la transformarea sa, la recomandarea domnisoarei de la receptia hotelului, care ne-a spus ca in acea sambata, pe 14 februarie, la orele 18.30 va avea loc primul spectacol de lumini de la castel, pe anul 2026. Sound and Light Show este un spectacol audiovizual gratuit ce are loc in fiecare sambata seara, are o durata de aproape o ora si este realizat cu ajutorul a peste 2400 de proiectoare color plasate in mai toate unghiurile castelului, dar si lasere ce taie cerul pe muzica dramatica. Ce norocosi!

2. Biserica Patriarhala, aflata in imediata vecinatate a cetatii Tsarevets. Este pictata intr-un stil avangardist, chiar eclectic as putea spune, datorita picturilor sumbre cu scene mai degraba infricosatoare, de razboi decat religioase. Din acest motiv nu a fost niciodata re-sfintita.

3    Muzeul arheologic – la exterior pare putin infricosator: o cladire mare, aparent parasita, invelita partial in iedera, cu arcade inalte din beton, cu o curte micuta plina de statui bizare, cu corpuri deformate, capete taiate sau reptilieni. La interior atmosfera se schimba, exista multe plante verzi, e liniste, locul e mai prietenos. In cele 2 camere de la parter si alte 2 de la etaj sunt expuse obiecte militare, obiecte economice vechi, monede, dar si vase de lut, colectii de ceramica, oseminte pentru a reprezenta fiecare cate o perioada istorica a tarii. Pretul biletului de intrare per adult este 5 euro.

4.  CetateaTrapezitsa de pe Dealul Trapezitsa, unde se ajunge cu funicularul. 

5   Cartierul mestesugarilor sau Piata Samovod se afla in inima centrului vechi si era locul unde in secolul XIX mestesugarii din vecinatate veneau sa-si vanda produsele. O vreme, a functionat ca un veritabil centru comercial. Astazi, pe stradutele-i inguste din piatra cubica, in spatele obloanelor de lemn mai dainuie cateva ateliere ce vand suveniruri din propriile creatii. Daca nu doriti totusi sa le treceti pragul, pentru a nu intrerupe munca artisitlor, puteti admira cu nasul lipit de geam lucrarile lor: pielaria, tesatoria, olaritul, pictura etc.

6.  Strada Gurko - una dintre cele mai vechi stradute ale orasului, cu cladiri vechi si privelistea catre raul Yantra.

7.   Casa Sarafkina - construita intai pentru un bancher nobil, transformata astazi intr-un muzeu care reda viata orasului de prin secolul XVIII si contine expozitii cu accesorii si tinute de epoca din perioada Renasterii.

Veliko Tarnovo inseamna tradus “Maretul Tarnovo” si chiar isi merita numele: a fost resedinta nobilimii din anul 1185, pana in anul 1393, cand a fost cucerit de catre Imperiul Bizantin. Orasul este construit pe trei dealuri si in prezent e unul dintre cele mai vizitate orase din Bulgaria.