Portovenere

Ultima destinatie din vacanta de anul trecut din Italia, dupa la Spezia si Cinque Terre, a fost orasul Portovenere. Si bine am facut ca am calculat traseul asa. 

 

A fost exact ca intr-un film bun : inceput promitator in La Spezia cu portul si palmierii sai, desfasurarea actiunii in satucele-surori cu casutele colorate si golfurile cu ape turcoaz, iar sfarsitul tumultuos in Portovenere, pentru ca-i da un gust si mai dulce concediului nostru.

 

Am ajuns in aceasta ultima locatie la recomandarea unui prieten care calatoreste foarte mult, el lucrand pe aproape tot parcusul anului la bordul unui vas de croaziera. Cum era de asteptat si cum ii sugereaza si numele, Portovenere are o deschidere larga la port si intrece cu frumusetea lui chiar si Parcul National Cinque Terre.

Puteti ajunge aici fie cu autobuzul din la Spezia, calatoria durand 30-45 minute. Biletele pot fi cumparate dintr-un tobacco shop (tabaccheria) si costa aproximativ 3 euro, aceasta optiune fiind mai ieftina. Cealalta varianta de calatorie este cu vaporasul, luat tot din portul La Spezia, pentru 10 euro dus-intors.

Portovenere este al 6-lea sat, neoficial, din Cinque Terre si este costruit in trepte, cu cladiri inalte, case-turn viu colorate si cu o faleza de-a lungul careia gasiti terase, gelaterii, restaurante si tarabe cu suveniruri. Sosirea noastra aici a fost intr-o zi de septembrie extrem de calduroasa, de aceea am renuntat la haine in favoarea costumelor de baie, am inotat in apele limpezi si am facut plaja pe stancile imense.

 

Dupa repriza scurta de bronzat, am mancat pe terasa unui restaurant cu specific pescaresc si ne-am racorit cu o limonada, apoi am mers timid spre biserica unde avea loc o ceremonie de nunta a doi tineri frumusei. I-am admirat printre gratiile portilor si am fost partasi la emotia lor, apoi atentia ne-a fost captata de culoarea marii turcoaz vazuta printr-o deschizatura in zidul inalt. Formațiunile stâncoase ale istmului pe unde se ajunge la San Pietro (piața Spallanzani) si culoarea deosebita a apei pot fi admirate urcand in cetate.

 

 « Fereastra » in zid despre care va vorbeam mai sus dezvaluia minunata Grota a lui Byron. Puteti ajunge aici pe o potecă săpată în stânca neagră. Este denumita dupa numele poetului englez Lord George Gordon Byron care a ales acest loc ca si sursa de inspiratie pentru scrierea de versuri romantice. E musai sa coborati in grota, caci pestera ofera un peisaj de vis cu relief salbatic, si o mare cu valuri ce se sparg de stancile impunatoare, toate acestea constituind intr-adevar un taram de poveste.

Pe toata durata vizitei noastre in Portovenere timpul parca s-a oprit in loc, doar zecile, sutele de poze facute fiecarui detaliu au fost martorele perioadei petrecute aici. M-a fascinat cu linistea lui sparta doar de glasul valurilor si cu locuintele cochete ce se inalta printre stradutele pietruite, pline de culoare.