Abaţia cisterciană de la Cârţa

Iubesc Transilvania si de fiecare data cand revin in inima Romaniei descopar ceva nou: un sat nestiut cu case colorate, o ulita pe al carei praf au umblat atatea talpi, cladiri vechi sau campuri de baloti proaspeti. 

Voi v-ati pus vreodata intrebarea: care este cea mai veche manastire sau cetate vizitata? Eu da. 

Daca acum mai bine de 800 de ani se puneau temeliile primei manastiri cisterciene din Romania - in Tara Fagarasului, astazi numerosi turisti viziteaza ruinele uneia dintre cele mai vechi si importante biserici construite in stil gothic. Printre cele mai recente descoperiri facute de noi este Abatia Cisterciana Carta, situata in satul cu acelasi nume - Carta, la circa 40 km de Sibiu, acest monument reprezentand un loc unic in Romania deoarece este singura manastire cisterciana care s-a pastrat. 

Termenul de cistercieni provine de la reprezentantii ordinului calugaresc catolic din Franta, care obisnuiau sa construiasca lacase de acest gen in locurile mai retrase, pentru a se ruga in voie. Traiul lor de viata era unul auster - nu vorbeau prea mult, nu mancau carne si atunci cand nu se rugau, munceau pe branci. Mai multe detalii de ordin istoric, gasiti aici.

Programul de vizitare este zilnic de la 9-18.00, iar duminica de la 11-18.00, iar taxa de intrare este 5 RON/persoana. Ce ne-a placut aici este linistea pe care am gasit-o, dar si faptul ca locul nu este foarte populat.

In curtea interioara, se afla o alee de piatra, ce desparte verdele crud in doua: pe dreapta se odihnesc soldatii nemti cazuti la datorie, impreuna cu statuia eroului Roland - ce semnifica libertatea, dreptatea, iar pe stanga sunt bancute pentru vizitatori, pentru contemplare. In capatul aleii gasim biserica, in interiorul careia exista o bolta inalta cu nervuri sub care stau altarul impunator si zecile de bancute, pe marginea carora asteapta linistite cartile de rugaciuni. Am urcat si in podul bisericii, pe o scarita ingusta de lemn ce ne scartaia sub talpi, pentru a admira de sus ceea ce vad in fiecare duminica vocile corului. 

Spre deosebire de alte biserici, cea din Carta nu este decorata cu picturi cu scene ceresti, pentru ca singurele decoruri acceptate de cistercieni erau cordoanele de piatra, coloanele, boltele arcuite sau inramarea ferestrelor prin vopsire.

Daca nu ati fost deja aici, trebuie sa ajungeti! Noi am fost foarte norocosi si incantati, mai ales ca razele calde ale soarelui de toamna s-au jucat atat de frumos prin ferestrele si zidurile manastirii... Ah, si ca zeci de oite ne-au facut sa ne abatem de la drum pentru ca ne blocasera calea, inapoi spre casa 😄

Stiati ca...?

În anul 1980 în curtea bisericii s-au descoperit schelete umane cu dimensiuni de peste 2 metri? 

Se spune că, în Evul Mediu, la mănăstire erau trimişi toţi oamenii cu anomalii fizice.

Porumbacu de Sus - Valea Zanelor si Dealul Verde

Unul dintre cele mai simple sate transilvanene care a avut parte in ultimii ani de o ascensiune impresionanta in ceea ce priveste turismul, volumul de vizitatori si dezvoltarea este fara doar si poate Porumbacu de Sus. 

Se afla  la doar jumatate de ora de mers cu masina fata de Sibiu, iar pozitionarea sa este excelenta pentru turisti, fiind inconjurat de o multime de atractii turistice precum Balea Lac, Cetatea Rupea sau alte sate sasesti minunate. 

Sunt convinsa ca numarul oaspetilor ce ajung in Porumbacu de Sus depaseste zilnic, cu mult, numarul locuitorilor de aici care e sub 1000. 

Spun acest lucru pentru ca odata cu schita proiectului Castelului de Lut, aceasta localitate, a iesit din anonimat si a ramas in amintirea tuturor celor care l-au intalnit. Comparand cu anii trecuti, numarul turistilor a crescut considerabil, iar pentru mine, 2020 este al 3-lea an cand vin la Valea Zanelor, prima oara pasindu-i pragul in 2016 - la scurt timp de la inaugurare. 

Desi am mai vorbit despre aceasta locatie intr-un articol precedent, tin sa mentionez ca la Valea Zanelor-Castelul de Lut proprietarii continua sa aduca imbunatatiri, conturand firul povestii de data aceasta cu umbrelute-palarii, casute pentru pitici si locuri de joaca, casute ascunse sub pamant - in scorbura, mini-restaurant cu terasa, poteci noi si arcade parfumate de mana-maicii-domnului. 

Desi era stabilit ca incepand cu acest an, complexul sa fie deschis exclusiv persoanelor cu un sejur cumparat aici, unitatile de cazare au ramas inchise, asa ca muzeul in aer liber ramane inca disponibil tuturor.

Tariful pentru vizitarea taramului de basm a ramas acelasi (de 5 RON/pers), dar atmosfera s-a schimbat putin, locatia fiind enervant de aglomerata, de ajungi sa stai minute in sir la cozi ca sa poti fotografia peisajul. E drept, in fata ansamblului zanelor s-au deschis mai multe terase/restaurante, targuri si parcari si de aceea, poate, tentatia devine si mai mare pentru calatori. 

Recunosc, desi iubesc la nebunie ideea povestii si arhitectura casutelor de lut, am plecat putin desumflata pentru ca m-am simtit exact ca la targurile din Bran: imbrancita, calcata pe picioare si claxonata de masinile ce treceau incontinuu 😄

La mai putin de 2 km de Castelul de Lut, tot in satul-vedeta de azi - Porumbacu de Sus - gasim un alt taram de poveste, de data aceasta unul retras si linistit. Este o unitate de cazare, cu o curte cu parcare proprie si restaurant, tocmai buna pentru un weekend lenes. 

Odata intrati in curtea Dealul Verde, timpul incepe sa se scurga tot mai usor...pietrele albe sa scartaie sub talpile pantofilor....si parca asteptati cu sufletul la gura ca Bilbo Baggins sa iasa din casuta lui sa va intampine. Nu, nu sunteti in Hobbiton s Village, ci chiar pe plaiurile noastre transilvanene.

The Hobbit

Nu, nu sunteti in Hobbiton s Village, ci chiar pe plaiurile noastre transilvanene.

Puteti citi pe site-ul lor istoria din spatele satucului de hobiti, dar ce mi s-a parut genial este designul camerelor oferite turistilor. Pentru mine este de departe cea mai frumoasa locatie de cazare, iar originalitatea fiecare incaperi m-a dat pe spate. 

Lobby

Preferata mea din cele 8 puse la dispozitie este Camera Agricultorului, dar si celelalte (camera Fierarului, Artistului, Fermierului etc). E adevarat ca preturile sunt cam piperate (in jur de 150 EUR/npt/camera dubla), dar are masa inclusa, in regim de demipensiune + acces gratuit la piscina-ciubar incalzita. La Dealul Verde animalele de companie sunt si ele bine-venite si tratate ca un oaspete oarecare.

Recunosc, vreau sa ma inspir si sa fur cateva idei de amenajare din cateva camere de aici, pentru ca totul mi se pare deosebit si prin materialele naturale folosite stabileste o conexiune speciala cu natura.

P.S.: in mod normal, in acest locsor fermecat au voie decat cei cazati, nu poate fi vizitat de oricine, dar noi am avut noroc si am putut face un tur al intregului ansamblu pentru ca nu ne-a vazut nimeni. Bineinteles, daca tot urcati pana la el, privelistea se vede si de peste gard exact asa:

Cuibul de Lemn

Buna, micilor calatori! 👋

Weekendul acesta am avut planificata o escapada in inima naturii, in munti - departe de ochii vii ai curiosilor. Spun  departe de ochii vii, pentru ca am fost supravegheati in permanenta de ochii casutelor. Ghiciti unde? Daca in zona Transilvaniei mai toate locuintele au acest design deosebit al acoperisului, iata ca surpriza vine de data aceasta direct din Rasnov. 

Mai mult decat de obicei, am primit foarte, foarte multe mesaje pe Instagram, cu intrebari referitoare la locatiile din story-urile postate zilele trecute. Recunosc ca am vrut sa pastrez misterul pana la publicarea acestui articol, de aceea nici nu am pus check-in, insa am trisat si am dat pontul (cu drag) dinainte catorva curiosi.

Nu va mai tin la prea multe povesti, asa ca le marturisesc si celor care n-au indraznit sa ma intrebe: prima locatie de sambata, a vacantei, a fost CUIBUL DE LEMN. Daca dati click pe denumire, o sa va poarte intr-un tur virtual al complexului + veti gasi si alte informatii utile.

Situat in Rasnov, la doar cateva minute de drumul principal (care merge spre Bran, cum veniti dinspre Paraul Rece), acest ansablu tip retreat este asezat in mijlocul muntilor, iar singurele sunete ce se aud sunt cele ale pasarilor sau ale greierilor. 

Trecand prin toata agitatia localitatilor de pe Valea Prahovei, odata ajunsi la Cuibul de lemn, inchideti ochii, inspirati adanc si simtiti cum fruntile vi se descretesc, urechile va tiuie de atata liniste, iar atentia vi se indreapta catre formele originale ale casutelor din povesti. Involuntar, doar privind chipurile vesele cu ochi blanzi ale acoperisurilor, vi se muta colturile gurii in sus. 

Oaspetii se pot bucura de cafeaua fierbinte savurata in diminetile racoroase, direct de pe terasa din fata apartamentelor cu vedere la munte. 

Ei au parte pe langa camerele-cuib din apartamente, gradina si natura, si de un restaurant cu terasa care din fericire este disponibil si pentru cei care nu sunt cazati aici (avand in vedere ca tariful unei camere duble, pe noapte este de aproape 400 RON). Restaurantul are o capacitate de aprox 100 locuri, deci cu siguranta veti gasi un loc liber la masa, unde puteti degusta preparatele lui chef-bucatar, gatite dupa retete reinventate. Si pana ajunge mancarea, ascultati paraul ce trece prin fata restaurantului si bucurati-va de mirosul florilor de mana-Maicii-Domnului!

Locatia-retreat inca are acel aer intim, ea fiind deschisa spre finele anului 2019 si necunoscuta (deocamdata) publicului larg. 

Cel mai probabil, la fel cum s-a intamplat si in cazul Castelului de Lut - Valea Zanelor despre care v-am vorbit aici , zona va deveni in timp destul de aglomerata, dar pana atunci, haideti sa fim printre primii care ii trec pragul si care creeaza o legatura cu natura, in toata splendoarea ei, dar si cu copilul nostru interior.

P.S.: Va las si o harta a locului, orientativ, desi stiu ca sunteti in aceeasi echipa cu mine si utilizati sfantul Waze, Amin!