Castelul Reginei Maria din Balcic

Am fost in urma cu mai bine de 10 ani in Balcic cu un grup de prieteni, insa singurele amintiri pe care le mai aveam erau: plaja fara nisip (care era de fapt o faleza betonata) si un restaurant-taverna la care am mancat niste lipii foarte gustoase. De obicei, daca nu imi place in mod deosebit o destinatie, nu imi incarc memoria cu detalii inutile – bine, nici nu ar fi avut ce sa ma incante pentru ca la vremea aia am stat doar la piscina hotelului.

Iata-ma anul acesta din nou in Balcic (recunosc ca nici de data asta nu m-a cucerit orasul, caci imi pare un loc bâlcios, cu prea multe tarabe si bulgari care ne vorbesc limba). 

E drept ca am poposit aici doar pentru jumatate de zi (asadar nu am avut prea mult timp sa exploram intreaga zona, ci doar) pentru a vizita renumitul Castel Balcic ale carui gradini sunt de-a dreptul spectaculoase si chiar merita vazute macar o data in viata.

Dupa o mini-vacanta cu zile de septembrie insorite, petrecute in Topola la Thracian Cliffs Golf & Beach Resort (unde am mai fost si in iulie si despre care am vorbit aici), ne-am gandit sa facem un scurt popas in drum spre casa si la Castelul Balcic (care se afla la doar 13km de cazarea noastra).

Programul de vizitare este de la 8.00-20.00, pretul biletului de intrare la castel fiind de 7 leva/adult, iar pentru accesul in gradini - taxa este de inca 15 leva/adult. Foarte aproape de domeniul Reginei Maria exista si o parcare privata unde puteti lasa masina in siguranta (tarif per ora = 10 lei sau 3 leva).

Se spune despre Castelul Balcic ca a fost un loc de suflet pentru Regina Maria, datorita pozitionarii acestuia pe tarmul Marii Negre si a gradinii botanice cu cele peste 3000 de specii de plante si cactusi, cascade, fantani si parcuri. Domeniul cuprinde si o biserica, si inca alte 6 casute (cate una pt fiecare copil al reginei).

Constructia a fost ridicata in urma cu aproape 100 de ani si nu este deloc grandioasa sau impunatoare, ci mai degraba e o vilisoara modesta, cu ziduri albe si un turn ascutit decorate intr-un stil mediteranean-balcanic, iar interiorul ii este decorat simplu, cu piese vechi din lemn si icoane. 

Terasa acesteia are o vedere panoramica asupra marii albastre, poate de aceea Regina Maria declara:

„Și într-o zi, când Branul ajunsese un vis împlinit, într-o plimbare prin Dobrogea, m-am apropiat deodată de o limbă de pământ lângă mare care a trezit în mine un fior cu totul deosebit: am avut ca o simţire că locul acesta mă aştepta dintotdeauna pe mine, ori trăisem totdeauna în aşteptarea lui”

Gradina Botanica reprezinta un adevarat rai, se intinde pe o suprafara de 19 hectare si a fost creata dupa modelul Gradina Raiului din Cartea Genezei. Pentru a se potrivi descrierii biblice, aici a fost construit chiar un rau artificial si o cismea cu 3 guri (simbol al Sf Treimi).

Primele gradini pe care le veti vedea inca de la intrare sunt cele de palmieri si nuferi, urmand sa traverstati culoarul de tui pentru a ajunge in paradisul cu flori multicolore si cu alei inguste, apoi catre curtea cu cactusi, unde se afla si o sera.

Odata strabatute intinderile insufletite de plante, apar pe rand restul cele 6 vile ale copiilor reginei – printre care Vila Gutman si a Printului Nikolai, Templul Apei, Fantana de Argint, Izvorul sfant, Aleea Vinului si in sfarsit, jos, foarte aproape de faleza si mare – Castelul Balcic.

Am tinut sa enumar ordinea atractiilor deoarece nu exista indicatoare in interiorul domeniului, harta primita la achizitionarea biletelor nu prea ajuta orientarea si zeci de turtisti (printre care si noi) cautau disperati castelul printre sutele de drumuri si scari de piatra.

Pe mine toata aceasta calatorie prin raiul verde m-a dus cu gandul la gradinile frantuzesti din Giverny ale lui Jean Monnet (despre care am scris aici).

*** Ca bonus, va las si un scurt video, de acum un secol, al castelului pe ale carui alei s-au plimbat insasi Regina Maria si familia acesteia.

„Balcicul a fost întoarcerea mea la mare, întoarcerea la întâia mea dragoste. Născută pe o insulă, în sufletul meu trăia un dor străfund și veșnic de mare” - Regina Maria.

 

 

Localuri cool din capitala

Azi e una dintre zilele mai lejere la birou - vorba vine  « birou », caci lucrez de acasa – asadar am avut timp sa fac rapid ceva de mancare si sa citesc cateva pagini dintr-o carte. Iar acum, spre sfarsitul programului, beau apa plata cu lamaie si menta intr-un pahar pe care scrie mare Coca-Cola 😆 si-mi rasfoiesc blogul.

Colegii mei planuiesc o iesire la un rooftop saptamana viitoare, dupa inchiderea lunii august si asa mi-a venit ideea sa aduc cateva recenzii pentru locatiile ce mi s-au parut mie dragute din Bucuresti. Desi am mai scris la un moment dat despre cateva locuri faine cu terase boeme din capitala aici, lista trebuie totusi updatata (periodic).

We Cafe – am descoperit-o intamplator la inceputul anului, intr-un tag pe Instagam. Se afla foarte aproape de Parcul Cismigiu si este genul de afacere de familie pe care eu mi l-as dori, un spatiu mic, dar cald, cu rafturi cu carti si cafea buna, piese valoroase de mobilier, rame si usi vechi, biciclete si terasa in natura. Imi amintesc ca eu si Razvan am poposit prima oara aici intr-un weekend  rece de iarna la h12, exact atunci cand deschideau. Cafeneaua s-a umplut rapid, caci sunt putine mese - daca retin corect,  doar vreo 5 + posibilitatea de a sta la bar pentru a povesti la un suc cu proprietarul. 

M-a bucurat sa vad ca sunt acceptati inauntru, la masa de langa noi, 2 tineri cu un catelus-bichon - deci inca o bila alba pt acest concept de pet friendly. M-am simtit la We cafe ca intr-o scena dintr-un film retro, cu viniluri, aroma de cafea proaspata si actori cu totul si cu totul diferiti : o reuniune de familie, un cuplu cu catel, o tanara care citeste, un domn care lucreaza la laptop, patronul si fiul sau in bar, stergand paharele si noi 2 – observatorii.

Sera EDEN – o surpriza verde a orasului care s-a deschis in vara anului trecut in spatele casei Bratianu de pe C.A.Rosetti. Gradina abunda de vegetatie si e minunat pentru ca inca de la intrare pasesti intr-o mare de liniste, sparta doar de sunetului pasilor ce strabat aleile din piatra cubica. Conceptul arhitectului este foarte special datorita barului situat sub sticla imbinata cu schele metalice inalte, nefinisate ce formeaza o cladire-sera care adaposteste mese si banci din lemn, chiar in mijlocul naturii.

Eu am fost aici cu prietena mea cea mai buna intr-o duminica dimineata pentru a bea cafeaua impreuna. Ne-am bucurat de copaci si verdeata de pe bancuta de pe terasa generoasa, apoi ne-am adapostit la interior, in sera, pentru ca si-a facut simtita prezenta o ploaie scurta de vara.

Mara Mura – o locatie micuta si prietenoasa care te duce intr-o lume a basmului, cu arome dulci de prajituri si ciocolata calda. Cofetaria e fermecatoare atat la interior, datorita mirosului de vata de zahar ars, a tapetului colorat si a masutelor si scaunelor boeme din fier forjat, cat si la exterior, fiind situata chiar in spatele Ateneului Roman, pe o straduta ingusta, pietruita, care te duce cu gandul la bella Italia.

Eu am mers aici in mai multe randuri, atat cu prietenele, cat si cu iubitul (e atat de romantic si cald acasa la Mara Mura iarna, in preajma sarbatorilor de iarna, cand totul e decorat cu luminite si se aud colindele ! Imi amintesc ca in iarna aia am zabovit putin si pe terasa, cu paturicile pe noi si cu un ceai fierbinte in maini).

Caju by Joseph Hadad – aflat in imediata vecinatate a cofetariei Mara Mura, restaurantul il are ca gazda chiar pe cheful Hadad. De fiecare data cand am mers aici, am rezervat o masa la interior pentru ca design-ul modern, muzica in surdina si luminile calde creeaza o atmosfera cozy. Ah, dar si atitutinea personalului este pe masura, foarte atenti si prietenosi.

Prima vizita aici am facut-o cu fosta echipa de la jobul de pe vremea aceea, pentru ca aveam de cheltuit un team-award castigat si am vrut sa ne rasfatam cu meniuri classy. Toate felurile de mancare de la brasserie aratau spectaculos, pentru ca da, am tras cu ochiul la mesele alaturate, dar ce m-a cucerit iremediabil a fost un platou rece cu variate specialitati libaneze (zacusca, salata cu rosii si patrunjel, hummus etc) si lipie calda care m-au facut sa imi ling degetele, la propriu. De atunci, de fiecare data cand ma intorc aici, aleg acest fel + o extra portie de lipie calda la pachet.

Restaurant DaDa – l-am gasit din greseala pe Str Matei Voievod cand m-am ratacit cu masina (fara waze), cautand terasa Modelier, unde nu am mai ajuns in ziua aia. M-a atras prea mult decorul avangardist al acestui spatiu nou-descoperit, curtea colorata, cu piese de mobilier vechi si fotografiile din calatorii prin Africa, ca sa nu ii trec pragul. Am simtit aici o atmosfera intima, linistita, cu mese protejate de umbra maslinilor si scaune pline cu pisici. M-am intalnit apoi aici si cu socrii la o limonada rece in zilele fierbinti de vara.

Nomad Skybar – localizat in Centru Vechi, pe Str Smardan, ramane una dintre locatiile mele de suflet pentru ca mi-a fost (aproape) casa in toate weekendurile din tinerete, timp de multi ani. Functioneaza atat ca restaurant/terasa pe timpul zilei, cat si club, la sfarsitul saptamanii. E un local modern-rooftop, situat la mansarda unei cladiri istorice din orasul vechi, are un design fantastic de misto, cu un tavan integral de sticla, cu DJ si muzica geniala, barmani inventivi in materie de cocktailuri si cu o terasa ce iti ofera un view asura stradutelor animate ale Lipscaniului. 

E unul dintre sky-barurile cu cel mai bun vibe din capitala, care se respecta si isi deschide usile (liftului) doar unei anumite categorii de clienti. De cand nu am mai fost nomada, am vazut (prin poze) ca si-au mai marit terasa, deci n-ar strica sa ii mai fac o vizita, ca poate imi era dor…