Weekendul prelungit de Rusalii a venit cum nu se
putea mai bine: dupa o perioada grea si obositoare la job si dupa cateva zile
in care a plouat incontinuu in capitala, 3 zile intr-o zona de munte e dar ceresc. De data asta am venit intr-o locatie
destul de aproape de Bucuresti, la mai putin de 2 ore de mers cu masina,
evitand Valea Prahovei. De fapt nu am evitat-o, pentru ca nici macar nu a
trebuit sa ajungem la ea, noi ajungand la Atra Doftana trecand prin Campina.
Ma speriasera cateva recenzii citite despre ultima
portiune de drum (de 1 km) la iesirea de pe DN1 pana aici, insa a fost
neasteptat de bun, se poate urca safe si fara 4x4. Si credeti-ma, chiar am avut
experiente anterioara cu drumuri intr-adevar proaste pana la Amfiteatrul Transilvania sau pana la alte cabane de pe Valea Doftanei. |
drumul catre Atra
|
Destinatia ATRA era pe wish-list-ul meu de ceva vreme,
insa din pacate nu am gasit niciodata disponibilitate in search-urile mele pentru
un weekend. Arhitectura acesteia este atipica, parcarea si terasa-rooftop fiind
situate la nivel cu solul, camerele si receptia - in vale, cumva la -1, iar restaurantul, barul, hamacele - si mai jos (-2), langa lac. |
| bar lounge |
 |
leagan de pe rooftop
|
 |
| intrarea in hotel - catre receptie |
Iata ca universul de data asta a lucrat pentru mine si
mi-a scos in cale o camera libera (ultima) pe Booking exact in zilele mele de
concediu din iunie. Ca de fiecare data, revin cu impresii din experientele
avute si aleg sa incep cu plusurile. |
| zona de hamace - langa lac |
 |
| camera albastra |
In primul rand distanta mica fata de Bucuresti ne-a
incurat sa alegem locatia de pe malul Lacului de acumulare Paltinu. ATRA are in
momentul de fata 3 locatii pe Valea Doftanei: cea dintai care poarta acelasi nume si unde am si fost cazati, Resort Mira – vecina de pe partea cealalta a lacului (care
are si piscina exterioara si SPA) si Vila Uno, la alte cateva sute de metri. Ultimele
2 nu dispun de restaurant, dar beneficiaza de mic dejun (inclus in pretul
camerei), restul meselor putandu-se servi in cadrul restaurantului-mama Atra.  |
| interior restaurant |
 |
| terasa restaurantului |
Desi
noi am fost cazati exact deasupra bucatariei, nu ne-am prea bucurat de mancarea
lor decat in prima zi, deoarece preturile sunt extrem de piperate, iar meniul foarte
sarac. Putem intelege ca bucatele sunt preparate de un chef, insa romanul nu
este inca educat sa manance atat de fancy (aici vorbesc in numele meu) si
indraznet. Eu am optat pentru ce mi-a fost cat de cat familiar din lista de
cateva preparate – cartofi copti cu smantana si ceapa verde (intr-adevar delicioasa
portia si servita intr-un ambalaj frumos), iar Razvan o portie de pastrav
servita cu cus-cus si un sos alb. Acestea 2 erau cam singurele variante
comestibile pentru gustul nostru (aveam de ales dintre supa de fazan, muschiuet
de berbecut, pulpa de rata, tocanita de cerb sau de hribi, iar din meniul de
copii - bulete de cascaval sau pastrav cu cartofi copti – de unde nu ni s-a
permis oricum - ca adulti - sa comandam ceva).
Desi sunt mare iubitoare de dulciuri, nu m-am
incumetat sa las zeci de lei pentru o prajiturica cu ciocolata sau ecler, indiferent
cat de frumos erau prezentate.
Inca dinainte de a ne caza am primit un mesaj de la
proprietate in care ne informau ca restaurantul a la carte va fi inchis incepand
cu orele 17.00 in duminica de Rusalii pentru ca se organizeaza un fine dining a
la chef cu 5 preparate + degustare de vinuri + foc de tabara. Participarea la
aceasta experienta culinare costa DOAR 385 ron/persoana ! No, thanks!
Nu spunem niciodata NU cand vine vorba de platit mai
scump pentru ceva care chiar merita, insa pentru noi care nu suntem gurmanzi,
iar eu nu consum alcool, ideea de a participa la ceremonie mi s-ar fi parut o
extravaganta. Aparent, nu este primul eveniment in care se intampla o astfel
de seara festiva, pentru ca am gasit mai apoi unele reviw-uri despre acest
topic pe Booking. Partea proasta pentru oaspetii care au ales sa nu participle
e ca au ramas nemancati, in zona neexistand vreun alt restaurant, singura
solutie fiind sa mergem la un magazin prin Tesila sa ne luam ceva racituri.Si apropos, la ora 22 cand s-a aprins focul de tabara, ne-am luat hanoracele si am iesit din camera sa-i ascultam mocnetul, ne-am alaturat celorlalti si l-am admirat indeaproape (si n-am platit nimic ca ne-am uitat J).
Lasand la o parte acest aspect mai putin placut,
cafeaua si mic dejunul au fost mega gustoase. Intre orele 8.30 si 10.30 puteam
servi fructe proaspete sau confiate, cereale, iaurturi, lapte/ceai/fresh de portocale,
branzeturi, mezeluri, salate, zacusca, oua (gatite in orice forma dorita).
Din nou, cazarea minunata! Toate cele 9 camere poarta
nume de culori si au terasa proprie cu sezlong si vedere la lac. Noi am dormit
in cea albastra (marcata atat pe holul de la intrare, cat si inauntru cu cercuri
albastre pe mocheta gri) unde mi-a placut mult designul minimalist (fotoliul
din piele de vaca a fost piesa de rezistenta), baia extrem de generoasa cu un
perete de oglinda, si nu in ultimul rand view-ul superb. Pentru deconectare, a
fost vacanta ideala! Toata ziua s-au auzit pasarelele, greierii, vantul si
susurul apei.
Alte activitati ce pot fi intreprinse aici sunt: inchirieri
de bicicleta/atv sau plimbari cu caiacul pe lac, badminton (exista fileu in
gradina), zona de joaca pentru pitici/trambuline, leagane. Pentru cei ce doresc
sa lucreze remote, exista wi-fi in zonele de restaurant si camera, insa
conexiunea nu este cea mai buna.
Noi ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului pe
terasa, citind, pentru ca am avut parte de o vreme superba cu soare si cer senin,
iar eu am evadat in fiecare prima ora a diminetii pe malul apei, sa meditez intr-un
hamac. Terapia cea mai buna a fost roua ce facea iarba sa mi se lipeasca de
adidasii albi, sunetul unditelor pescarilor de pe malul celalalt, undele
stralucitoare lasate la rasarit deasupra apei si verdele de pretutindeni…
