ATRA Doftana

Weekendul prelungit de Rusalii a venit cum nu se putea mai bine: dupa o perioada grea si obositoare la job si dupa cateva zile in care a plouat incontinuu in capitala, 3 zile intr-o zona de munte e dar ceresc. De data asta am venit intr-o locatie destul de aproape de Bucuresti, la mai putin de 2 ore de mers cu masina, evitand Valea Prahovei. De fapt nu am evitat-o, pentru ca nici macar nu a trebuit sa ajungem la ea, noi ajungand la Atra Doftana trecand prin Campina.

Ma speriasera cateva recenzii citite despre ultima portiune de drum (de 1 km) la iesirea de pe DN1 pana aici, insa a fost neasteptat de bun, se poate urca safe si fara 4x4. Si credeti-ma, chiar am avut experiente anterioara cu drumuri intr-adevar proaste pana la Amfiteatrul Transilvania sau pana la alte cabane de pe Valea Doftanei.

drumul catre Atra

Destinatia ATRA era pe wish-list-ul meu de ceva vreme, insa din pacate nu am gasit niciodata disponibilitate in search-urile mele pentru un weekend. Arhitectura acesteia este atipica, parcarea si terasa-rooftop fiind situate la nivel cu solul, camerele si receptia - in vale, cumva la -1, iar restaurantul, barul, hamacele - si mai jos (-2),  langa lac.

bar lounge

leagan de pe rooftop

intrarea in hotel - catre receptie

Iata ca universul de data asta a lucrat pentru mine si mi-a scos in cale o camera libera (ultima) pe Booking exact in zilele mele de concediu din iunie. Ca de fiecare data, revin cu impresii din experientele avute si aleg sa incep cu plusurile.

zona de hamace - langa lac

camera albastra

In primul rand distanta mica fata de Bucuresti ne-a incurat sa alegem locatia de pe malul Lacului de acumulare Paltinu. ATRA are in momentul de fata 3 locatii pe Valea Doftanei: cea dintai care poarta acelasi nume si unde am si fost cazati, Resort Mira – vecina de pe partea cealalta a lacului (care are si piscina exterioara si SPA) si Vila Uno, la alte cateva sute de metri. Ultimele 2 nu dispun de restaurant, dar beneficiaza de mic dejun (inclus in pretul camerei), restul meselor putandu-se servi in cadrul restaurantului-mama Atra. 

interior restaurant

terasa restaurantului

Desi noi am fost cazati exact deasupra bucatariei, nu ne-am prea bucurat de mancarea lor decat in prima zi, deoarece preturile sunt extrem de piperate, iar meniul foarte sarac. Putem intelege ca bucatele sunt preparate de un chef, insa romanul nu este inca educat sa manance atat de fancy (aici vorbesc in numele meu) si indraznet. Eu am optat pentru ce mi-a fost cat de cat familiar din lista de cateva preparate – cartofi copti cu smantana si ceapa verde (intr-adevar delicioasa portia si servita intr-un ambalaj frumos), iar Razvan o portie de pastrav servita cu cus-cus si un sos alb. Acestea 2 erau cam singurele variante comestibile pentru gustul nostru (aveam de ales dintre supa de fazan, muschiuet de berbecut, pulpa de rata, tocanita de cerb sau de hribi, iar din meniul de copii - bulete de cascaval sau pastrav cu cartofi copti – de unde nu ni s-a permis oricum - ca adulti - sa comandam ceva).

Desi sunt mare iubitoare de dulciuri, nu m-am incumetat sa las zeci de lei pentru o prajiturica cu ciocolata sau ecler, indiferent cat de frumos erau prezentate.

Inca dinainte de a ne caza am primit un mesaj de la proprietate in care ne informau ca restaurantul a la carte va fi inchis incepand cu orele 17.00 in duminica de Rusalii pentru ca se organizeaza un fine dining a la chef cu 5 preparate + degustare de vinuri + foc de tabara. Participarea la aceasta experienta culinare costa DOAR 385 ron/persoana ! No, thanks!

Nu spunem niciodata NU cand vine vorba de platit mai scump pentru ceva care chiar merita, insa pentru noi care nu suntem gurmanzi, iar eu nu consum alcool, ideea de a participa la ceremonie mi s-ar fi parut o extravaganta. Aparent, nu este primul eveniment in care se intampla o astfel de seara festiva, pentru ca am gasit mai apoi unele reviw-uri despre acest topic pe Booking. Partea proasta pentru oaspetii care au ales sa nu participle e ca au ramas nemancati, in zona neexistand vreun alt restaurant, singura solutie fiind sa mergem la un magazin prin Tesila sa ne luam ceva racituri.

Si apropos, la ora 22 cand s-a aprins focul de tabara, ne-am luat hanoracele si am iesit din camera sa-i ascultam mocnetul, ne-am alaturat celorlalti si l-am admirat indeaproape (si n-am platit nimic ca ne-am uitat J).

Lasand la o parte acest aspect mai putin placut, cafeaua si mic dejunul au fost mega gustoase. Intre orele 8.30 si 10.30 puteam servi fructe proaspete sau confiate, cereale, iaurturi, lapte/ceai/fresh de portocale, branzeturi, mezeluri, salate, zacusca, oua (gatite in orice forma dorita).

Din nou, cazarea minunata! Toate cele 9 camere poarta nume de culori si au terasa proprie cu sezlong si vedere la lac. Noi am dormit in cea albastra (marcata atat pe holul de la intrare, cat si inauntru cu cercuri albastre pe mocheta gri) unde mi-a placut mult designul minimalist (fotoliul din piele de vaca a fost piesa de rezistenta), baia extrem de generoasa cu un perete de oglinda, si nu in ultimul rand view-ul superb. Pentru deconectare, a fost vacanta ideala! Toata ziua s-au auzit pasarelele, greierii, vantul si susurul apei.

Alte activitati ce pot fi intreprinse aici sunt: inchirieri de bicicleta/atv sau plimbari cu caiacul pe lac, badminton (exista fileu in gradina), zona de joaca pentru pitici/trambuline, leagane. Pentru cei ce doresc sa lucreze remote, exista wi-fi in zonele de restaurant si camera, insa conexiunea nu este cea mai buna.

Noi ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului pe terasa, citind, pentru ca am avut parte de o vreme superba cu soare si cer senin, iar eu am evadat in fiecare prima ora a diminetii pe malul apei, sa meditez intr-un hamac. Terapia cea mai buna a fost roua ce facea iarba sa mi se lipeasca de adidasii albi, sunetul unditelor pescarilor de pe malul celalalt, undele stralucitoare lasate la rasarit deasupra apei si verdele de pretutindeni…