Vantul adie usor umfland draperia de panza de
la geam si lasand mirosul proaspat de dimineata sa patrunda in camera. Aud
greierii, ciripitul pasarelelor, cantecul cocosului si din cand in cand cate o
caruta cu localnici vorbind despre propriile gospodarii. E luni si sunt pentru prima oara
indragostita de aceasta zi, deoarece sunt la tara, undeva in inima Romaniei, in
cea mai pitoreasca casuta din satul Cloasterf, care inca isi mentine mirosul de
pamant si lemn vechi. Nu avem televizor in camera, iar semnalul la telefon este foarte slab, insa aceste aspecte nu ma deranjeaza catusi de putin. Nu s-a luminat de mult afara, insa azi soarele nu s-a
zgarcit deloc sa apara si a fost extrem de nerabdator sa ne intalneasca. Imi
fac curaj sa cobor din patul inalt, ca de printesa si sa ies in gradinita din
spatele casei, in picioarele goale, sa simt sub talpi iarba atinsa de roua si
pamantul moale. Iasomia si bujorii raspandesc o aroma placuta si ma fac sa
inchid ochii pentru a ma bucura de aceasta clipa, mangaiata de soare. Zumzetul
albinelor ma face sa tresar si sa revin inapoi, pe pamant...
Mi se umple sufletul de bucurie cand vad ca
satele vechi romanesti lupta prin frumusetea lor sa-si recapete identitatea si
sa adune cat mai multi turisti, pentru ca trebuie sa recunoastem, cei care nu
ne-am nascut la tara sau n-am trait intr-un astfel de mediu, am ajuns sa
apreciem mai mult viata simpla, mai aproape de natura, in detrimentul
civilizatiei si luxului de la oras.
Se spune despre Cloasterf (Kloasderf in
dialectul sasesc) ca in trecut avea doar 27 de locuitori, iar acum, la ultima
recenzie facuta ar avea undeva la peste 150. Este o liniste de nedescris aici, fara
obiective turistice de vizitat, ci doar cu un lacas al unei biserici vechi
fortificate si multa viata datorita naturii si al dealurilor minunate ce il
inconjoara; putinii sateni pe langa care treci te saluta cu zambetul pe buze,
ridicand politicos mana. In satucul sasesc nu exista decat un singur magazinas
cu prea putine produse alimentare (precum oua, apa, bere etc), asa ca daca
petreceti cateva zile aici e mai bine sa faceti un popas pentru cumparaturi, mai
intai - in Brasov (care e la aproximativ 40 km distanta si e cea mai buna
solutie daca veniti dinspre Bucuresti) sau in Sighisoara, care e la 25 km.
Desigur, daca veti face aceeasi alegere ca si
noi, si veti opta pentru o cazare intr-una din casutele de la Dominic Boutique,
puteti cere proprietarului sa va asigure si mesele de dimineata si/sau seara. Pensiunea
despre care va vorbesc este amenajata intr-o gospodarie saseasca, formata din 4
casute puse la dispozitia turistilor. Gazda noastra a fost „Casa Mare” care a
pastrat cel mai mult din aspectul original al constructiilor si interioarelor
de altadata: cu grinzi vechi, paturi din lemn sculptat, candelabre, piese de mobilier antice. Atmosfera din interior este cu totul inedita, noi chiar ne-am
simtit ca intr-un muzeu, in mod special la vederea scarii interioare din lemn ce
duce in mansarda absolut spectaculoasa.
Apartamentele si camerele din celelalte
3 casute din povesti (denumite „Little Barn”, „Atelier” si „Gardener’s cottage”) sunt mai intime si mai
mici, ele fiind niste anexe reconstruite, pastrand insa si ele acelasi aer
vintage. Puteti arunca si voi un ochi la ele pe Booking, pe noi ne-au fermecat,
de aceea vom reveni aici si in august. Ne-a placut si ca ne-am putut gati singuri (unele casute au si chicineta proprie complet mobilata), am putut face gratar, ne-am putut recrea pe iarba sa citim, ne-am putut juca cu pisicile "casei".
 |
| Atelier - interior camera |
 |
| Little Barn |
 |
| Gardener's cottage |
 |
| Atelier |
 |
| interior Gardener's Cottage |
Noi ne-am bucurat nespus ca in weekendul
prelungit de Rusalii ne-am putut bucura de acest colt fermecator din inima
Romaniei, cu oameni faini si dornici de povesti. Voi lasa insa imaginile sa vorbeasca de la sine, cuvintele sunt prea mici pentru a descrie frumusetea satelor transilvanene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu