Printesa la Castelul Corvinilor

”Dincolo de munti incepe basmul” sustinea Blaga, convins de faptul ca exista povesti ascunse in bogatia naturii. Si sunt intru totul de acord cu el. Ce loc din lumea asta nu isi are propria legenda si eroi ?

Pentru ca in adancul sufletului fiecaruia din noi inca exista acea latura de copil, toti iubim povestirile cu cavaleri, balauri si regine, ce incep cu « a fost odata ca niciodata ». Ce femeie nu si-a dorit sa fie macar pentru o zi printesa, sa imbrace rochiile regale ce ii subliniaza talia, sa poarte coliere pretioase sau sa-si ascunda buclele sub o palarie cu boruri uriase cu pene? Ce barbat nu tanjeste dupa eleganta domnilor de alta data, gatiti in costume cu gulere inalte, ce foloseau ca si accesorii bastonul de bambus si monoclul cu care priveau de la ferestrele largi ale locuintelor nobile. 

Castelul Huniazilor

Povestea de astazi are loc la Castelul Corvinilor, palatul ce domină oraşul Hunedoara. 

Pentru cei ca mine, atraşi de evul mediu, castelul reprezintă un monument unic in România si este printre cele mai cautate obictive turistice din Europa.

Site-ul oficial este http://www.castelulcorvinilor.ro/, consultati-l pentru mai multe detalii, dar si pentru orarul si tarifele vizitarii lui. 

Pentru un tur complet aici, ar trebui sa va alocati 2-3 ore.

Eu am ajuns la Castelul Huniazilor (cum mai este cunoscut) in luna ianuarie, unde am mers impreuna cu ai mei. Tin minte ca era o coadă lungă la bilete și am așteptat minute bune până ne--am văzut cu acesele de intrare cumpărate. Am lasat masina in parcarea (mare) de la castel si am luat-o la picior catre palat. In fata constructiei uriase am stat pret de cateva minute sa admir frumusetea unei arhitecturi gotice, rupta parca dintr-un film frantuzesc si podurile de peste raul Zlasi despre care auzisem ca, cu veacuri in urma se ridicau in vreme de razboi. 

Odata ce ai pasit in castel, simti atmosfera plina de istorie. In curtea mica exista o fantana despre care legenda spune ca a fost sapata de trei prizonieri turci carora Ioan de Hunedoara le promisese libertatea in schimbul unei fantani cu apa potabila. Dupa 15 ani de sapat peste 28 de metri adancime si de gasire a pretioasei ape, ei nu primesc eliberarea promisa, ci sunt condamnati la moarte. Ca o ultima dorinta, acestia inscriptioneaza pe fantana "Apa ai, inima nu!".

Interiorul castelului este amenajat, camerele pastrand mobilier, lenjerii si costume inca din secolul XV. Două din încăperi sunt întunecoase si au o istorie trista, ele reprezentand camerele de tortură pentru prizonieri.

Noi am luat toate odaile la rând până am ajuns în vârful castelului, de unde am admirat peisajele Hunedoarei, intre poveste si realitate. Dupa sutele de trepte urcate si coborate, va recomand sa va trageti sufletul in buticurile cu suveniruri din apropierea castelului, au aici de la magneti, tricouri si bratari, pana la cani si obiecte ornamentate cu motive tradiționale românești.