Alsacia (part II) - Riquewihr & Ribeauvillee

Azi am sa vorbesc pe scurt despre alte 2 comori din departamentul Haut-Rhin: Riquewihr si Ribeauville. Daca stiti despre mini-traseul de o zi ce poate fi facut cu trenul in Italia pentru a vizita toate cele 5 localitati ce formeaza Cinque Terre, iata ca si in Franta exista un bus (ligne68RO16) ce face legatura intre satele aflate intre Colmar si Ribeauville.

Calatoria noastra pe drumul vinului a durat in jur de 40 minute si a avut oprire in 7 sate alsaciene (dintre care cele mai cunoscute sunt Riquewihr si Ribeauville). Pretul unui bilet este de 4 euro/adult, are valabilitate 2 ore (deci daca va grabiti, puteti vedea mai multe satuce deodata), se achizitioneaza direct de la sofer, iar statia autobuzul este exact in dreapta garii Colmar. Intre orele 6.50 si 19.10 exista 9 curse/zi (majoritatea mijloacelor de transport vin din ora in ora, cu exceptia pauzei de mic dejun/ pranz, de L-S), dar cel mai bine verificati orarul autobuzului care este afisat in statie.

Intreg traseul se face printre podgorii dese, cu peisaje superbe…nu degeaba poarta numele de Route des Vins. Alsacia este o regiune viticola foarte cunoscuta, ce se mandreste cu o productie de vinuri de top, provenite din peste 8 soiuri de struguri, in special albi. Oriunde in zona, te poti opri la una din zecile de crame si poti degusta gratuit aromele fine. Noi am cumparat o sticla de Pinot Gris 2018, ca si souvenir, si desi nu sunt o mare bautoare de vin, va pot confirma ca este extrem de aromat si dulce.

Prima oprire a fost intr-unul din cele mai vechi sate, Ribeauville (la capat de linie), unde am ramas placut suprinsi ca nu era atat de multa agitatie precum ne asteptam. Terasele erau toate deschise, insa pentru ca ne-am stricat foamea cu niste Pretzel si briose traditionale inca de la prima taraba, am ales sa facem intai o promenada pe Grand Rue si sa admiram vitrinele magazinelor, florile, fantanile, culorile obloanelor si cladirile vechi ce creau un adevarat cadru de basm. Pe masura ce inaintam, am ajuns in piata mare a centrului vechi, numita Place de la 1e Armee, unde nu aveam cum sa nu ne fotografiem langa statuia barbatului ce canta la flaut.

De aici, aleea incepea sa fie usor inclinata, trecerea dinspre Ville Moyenne spre orasul de sus (Ville Haute) facandu-se pe sub arcada Turnului Macelarilor (Tour des Bouchers). Indiferente de strada pe care o colindam, tot vedeam ivindu-se sus, pe munte, ruinele celor 3 castele ale lorzilor Ribeaupierre, printre care si vestitul Castelului Saint Ulrich. Am avut o tentativa sa urcam, dar pe la jumatatea drumului, pentru ca erau orele amiezii si multe grade afara, ne-am intors, pentru ca am vazut pe harta ca e situat la peste 500 m altitudine.

Acesta a fost ultimul obiectiv vizitat din Ribeauville, pentru ca a trebuit sa plecam (in functie de orarul autobuzului) sa vizitam si celalalt satuc, micul pitoresc Riquewihr, care a fost si preferatul meu.

Am ajuns in toiul unui festival ce avea loc aici, cu muzica, mese intinse si ospat, asa ca am profitat de ocazie si m-am fotografiat cu toti localnicii ce purtau costume traditionale. Pasii (de ordinul miilor) inregistrati de smartwatch ne-au confirmat ca e momentul sa bem ceva rece si sa ne asezam la o terasa din centru pentru a gusta cateva preparate specific alsaciene, calde (am ales tarte flambee). De la masa, am putut urmari astfel si defilarea concurentilor, frumos gatiti, ce acceptau cu amabilitate sa fie filmati sau pozati de catre turisti.

De asemenea, mi s-au parut atat de frumoase intrarile in magazine, sub bolta verde de iedera sau trandafiri, chipurile calde cu zambete largi ale locuitorilor si linistea deplina de pe stradutele adiacente celei principale. Am avut inspiratia sa intru pe cateva alei stramte, la capatul carora am avut surpriza sa descopar parfumul florilor albe ce imbracau casele si peisajul viticol ce se intindea de jur-imprejur, dincolo de oras.

Cred ca in Riquewihr am vazut cele mai multe magazine cu ursuleti de plus…apropos de jucarii, cred ca toti iubim atmosfera de Craciun, cand miroase a vin fiert si scortisoara, cand casele si ferestrele imbraca straie de sarbatoare si toata lumea primeste cadouri. In acest sat cu sub 1500 locuitori, desi eram in toiul verii, am reusit sa retraim acest sentiment datorita magazinul Feerie de Noel, care arata ca un mini-muzeu cu decoratiuni, brazi, cantece de iarna si spiridusi, este deschis tot timpul anului.

Cu greu am parasit casuta lui Mos Craciun, unde era si foarte racoare pentru ca se apropia ora cinei si aveam de prins autobuzul inapoi spre Colmar…Pentru mine, aceasta zi de sambata intr-o zona atat de pitoreasca si boema a fost cea mai frumoasa din intreaga noastra vacanta !