Casa Memoriala a lui Monet, Franta

Recunosc, sunt dependenta de locatii frumoase si de vacante scurte, dar dese, de care nu vreau sa ma tratez, ba chiar as vrea sa va molipsesc si pe voi cu chef de calatorit.

Una dintre destinatiile mele preferate a fost Casa Memoriala a lui Jean Monet, din Satul Giverny, Franta. Am ajuns in Paris in mai 2014 si 5 zile le am petrecut in vizita la vara-mea care lucra temporar ca medic in capitala Frantei.

Din pacate, pe mine « Orasul Iubirii » nu m-a dat pe spate, caci nu a fost ceea ce-mi inchipuiam. N-am gasit aici acea viata boema si luxoasa despre care auzisem, ci doar oameni grabiti, nervosi, metrouri pline si strazi sufocate de masini ce fac traficul infernal.  Desi obiectivele turistice sunt minunate, atmosfera locului nu e wow. Am sa revin in articolele viitoare cu imagini si impresii despre Muzeul Louvre si Turnul Effel care au devenit deja un simbol al Parisului, despre Disney Land-ul care este mai prezent pe buzele copiilor din ziua de azi decȃt numele banalelor noastre parcuri de distracție, dar si despre Moulin Rouge, caci știm cu toții, ȋn special domnii, cӑ este cel mai cӑutat local pentru show-rile de cabaret.

Indepartandu-ne de obiectivele din Paris, enumerate mai sus, pe care majoritatea iubitorilor de calatorii le stiu deja, am ajuns intr-o destinatie magica, nu foarte cunoscuta de multi dintre noi. Daca mergeti de-a lungul raului Sena, la aproximativ 75 km (de Paris) pe care i-am strabatut cu masina personala, veti gasi in regiunea Normandia, satul Giverny (harta aici ), devenit celebru prin secolul XIX, atunci cand pictorul Claude Monet s-a stabilit aici, cumparandu-si o casa de fermier de circa 1 hectar, cu o gradina imensa, plina cu flori.

Dupa ce am vazut privelistea curtii, culorile florilor, nuferii ce pluteau pe apa, podul romantic de peste lac si casa pitoreasca, am inteles ce i-a alimentat imaginatia si ce l-a ajutat sa creeze acele tablouri deosebite ce-i poarta numele.

Primul lucru pe care îl veți observa odata patrunsi in casă, este că spatiul este foarte lung și îngust și poarta culoarea roz, caci aceasta a fost alegerea lui Monet. Dormitoarele sunt situate la etaj, iar la primul nivel gasim : camera de zi, cămară, sala de mese (toata in culoarea galbena), bucătăria (colorata in albastru) și studioul pictorului. Studioul conține o serie de replici ale lucrării sale, iar mobilierul original din casă îi da o nota autentică, astfel încât vizitatorii să poată intra in atmosfera casei de acum 100 ani.

Din pacate, nu va pot oferi imagini din interioirul casei, caci fotografiatul estre strict interzis, fotografiile putand fi facute numai in exterior, in gradina. 
M-am folosit insa de cateva poze gasite pe internet care reproduc cele sustinute mai sus (sursa: Terry DeGiulio & Google Img).

Intarea in Casa-Muzeu

Dinning room

Studioul lui Monnet

Bucataria
Dinning room
Grădinile sunt o explozie incredibilă de culoare, pline de covoare de narcise, irisi, galbenele si hortensii

In timpul turului prin gradini, trebuie sa stiti ca există două secțiuni: zona din fața casei este cunoscută sub numele de „Clos Normand” și este detinatoarea de copaci ornamentali și trandafiri. Există insa indicatoare care vă vor ghida incotro sa o luati in functie de ce vreti sa vizitati. Aleea centrală este marcata cu arcade de fier, împodobite cu trandafiri si se intinde pana in spatele curtii. 

Pentru a ajunge la cea de-a doua secțiune a grădinii, trebuie să urmați calea care vă conduce spre Grădina Apelor. 
Monet a cumpărat acest teren la zece ani după ce a ajuns în Giverny și a transformat pârâul mic care a fost acolo într-un iaz. Această zonă a grădinii lui Monet este cu mult diferită de Clos Normand si are influente japoneze.

Pentru a putea vizita casa memoriala si gradina, trebuie sa asteptati la o coada destul de mare, pentru a va achizitiona biletele de intrare. Noi imi amintesc ca am stat in jur de 45 minute, dar a meritat din plin « sacrificiul ». Am descoperit ca tichetele, mai nou, pot fi cumparate si online, intrand pe site-ul acesta.

Chiar daca pe mine Parisul nu m-a cucerit, desi are o multime de locuri interesante, intotdeauna am cautat sa ajung in locuri mai putin cunoscute, asa ca ma bucur nespus ca am alocat 2 zile din vacanta noastra vizitand imprejurimile si satele vecine (pe langa Casa Memoriala a lui Monet de care m-am indragostit iremediabil, am vizitat si castelul Chambord caruia o sa ii dedic toate atentia intr-un articol individual). Ma simt implinita de fiecare data cand mai bifez o destinatie in jurul lumii, caci vorba Sf Augustin : « Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte, citeşte doar o pagină..."

Valea Doftanei - linistea de la sat

Cele mai romantice poezii sunt despre toamna.

Cele mai frumoase tablouri sunt peisajele de Rapciune.

Si cum vantul de toamna schimba culorile frunzelor, tot el mi-a pus in par primul fir alb. Septembrie din acest an a fost cea de-a 28-a luna a mea de fiinta. Si mi-am petrecut-o alaturi de multi oameni dragi. A fost un weekend plin pe care l-am destinat intai prietenilor, apoi familiei.

Fiindca am fost libera de ziua mea, care a cazut intr-o vineri, nu as fi putut sa stau acasa, asa ca am plecat intr-o noua destinatie de munte, linistita, calda, relaxanta… Doua zile intr-o locatie pitoreasca era exact ce-mi doream. Am indesat in 10 minute in rucsac un trening, un tricou si un hanorac si in jurul orei 12 am pornit spre Valea Doftanei. Dupa 2 ore de mers cu masina, de la iesirea din Bucuresti, am ajuns la vila Izvoarele Doftanei. 

Pentru cei ce n-au ajuns inca aici, comuna Valea Doftanei este situata in judetul Prahova, la 12km de Campina, intr-un cadru natural pitoresc si izolat de galagia si poluarea din oras. Pe traseul catre aceasta destinatie, tineti-va nasul lipit de geamul masinii, caci puteti admira si Barajul de la Paltinu. Drumul prin satele strabatute pana in Tesila (unde se afla Pensiunea Izoarele Doftanei) este pietruit, insa odata intrati pe Valea Negrasului veti intra prin padure, pe o ulita virgina, si nu veti avea semnal la telefon. V-as recomanda sa va asigurati ca inainte de iesirea din Campina, hartile GPS-ului sunt actualizate, pentru a nu exista riscul sa va rataciti. 

Chiar daca traseul nu este cel mai bun, iar viteza cu care veti circula nu va depasi mai mult de 10-20km/h din cauza pietrisului, puteti profita de linistea din jur. Capite cu fan, garduri vechi si case batranesti, cochete, animale pascand si poduri din lemn construite peste parau, toate va vor aduce relaxarea totala. Eu m-am bucurat, cu ochii inchisi si geamul masinii lasat, de mirosul ierbii proaspete, de mugetul vacilor si de ciripitul pasarilor. Nici cel mai bun masaj din lume nu mi-ar putea crea o asa stare de bine precum acest peisaj pitoresc.

Revenind la cazarea pe care am avut-o: proprietarii cabanei sunt niste prieteni foarte buni de-ai nostri, tineri si plini de viata, deschisi la toate cererile clientilor lor. Capacitatea vilei este undeva la 30  de camere duble, cu balcon cu vedere catre munte. Recomand camerele 12, 13, 14 de la etajul 1 pentru o panorama superba. Terasele odailor sunt foarte mari, impodobite cu jardiniere pline cu flori colorate, iar aerul proaspat de dimineata si vederea muntelui te incarca cu energie de la prima ora.

Prin imprejurimi nu aveti foarte multe optiuni, in apropiere situandu-se doar o alta viluta pentru cazare, insa intr-un weekend petrecut aici, cu siguranta nu va veti plictisi caci aveti variante de petrecere a timpului liber: puteti inchiria biciclete chiar de la cabana (contracost), puteti savura pe terasa bucatele pregatite in restaurantul pensiunii, va puteti relaxa in leaganele din curte sau jucand biliard. Spre seara, va puteti retrage in foisor, cu un pahar de palinca in mana, in fata gratar ului. Daca veniti cu copii mici, lasati-i printre jucarii si mascote, caci exista un spatiu de joaca, special amenjat, in interiorul casei, la parter.

Din punctul meu de vedere, daca sunteti in cautare de evadare din cotidian si desprindere de realitate, acesta este locul perfect, mai ales toamna, cand razele soarelui nu ard atat de tare, iar culorile naturii sunt atat de placute…

Pe partiile Strajei

Prima lectie de ski

Si-a logat careva zilele de concediu pentru vacanţa de iarnă sau ȋnca sunteţi ȋn căutare de oferte de călătorii ? Ma gandeam zilele trecute ce variante avem pentru Revelion (stiu, este destul de devreme, insa niciodata nu e PREA devreme pentru o vacanta), si mi-am adus aminte ca am nişte albume cu poze mai vechi, de prin 2012 dintr-o iarnă petrecută la ski,  pe care mi-ar placea sa le rasfoiesc. 

Tin minte că la vremea aceea, eram proaspăt ieşită de pe băncile facultăţii şi am dorit să-mi fac avȃnt ȋn « lumea  bună » şi să mă apuc de schiat, ca majoritatea prietenilor mei care mergeau ȋn fiecare an de Crӑciun sau Revelion pe pȃrtiile negre. 

Chiar si eu alegeam culoarea neagra ȋn micile noastre excursii montane, ȋnsa numai ȋn calitate de « oaie neagră », căci fie rămȃneam singură cu ceaşca de vin fiert, roşu pe terasa cabanelor de pe pȃrtii, fie alegeam cunoscutul lighean sau celofan pentru distracţiile anotimpului rece.

Sӑtulӑ de aromele de scorțișoarӑ, cu caciula și mӑnușile lӑsate pe masӑ și nasul lipit de geamul ce-mi deschidea orizontul cӑtre pȃrtia plinӑ de schiori – care culmea, abia stӑteau ȋn picioare cӑci n-aveau mai multe de 3-4 ani – am decis cӑ e momentul sӑ experimentez și eu viața in viteza, ca o sӑniuțӑ.

Vacanta ne-a fost de 10 zile, intr-o iarna cu nu foarte multa zapada in Bucuresti, dar cu partiile dintre munti, pline de omat.  Am ajuns in Straja, dupa 7 ore de mers cu masina, iar traseul ne-a fost urmatorul : Bucuresti – Pitesti - Rm Valcea – Horezu - Tg Jiu (unde am facut un scurt popas pentru a vedea in Parcul Municipal : Poarta Sarutului, Masa Tacerii si  Coloana Infinitului – asupra lor o sa revin intr-un articol viitor) – Lupeni (Straja).

Auzisem ca partiile din Straja sunt cele mai usoare si chiar recomandate pentru incepatori, asa ca am ales ca varianta de cazare « a mai sus cabana » Platoul Soarelui, situata in mijlocul Muntilor Valcan, chiar langa partia de schi careia ii poarta numele – Platoul Soarelui. Locatia are in imprejurimi (la 200-300 m) cateva magazine, insa este destul de aproape si de centrul orasului Lupeni, la circa 5 minute (parcurse cu masina). O sa va povestesc si despre excursiile pe care le-am facut in aceasta saptamana petrecuta aici la Castelul Corvinilor sau la Rezervatia de Zimbrii, dar mai intai vreau sa impartasesc cu voi entuziasmul primului meu zbor cu schiurile.

Intaiul pas : alegerea monitorului de ski, sӑ fie mai ȋn vȃrstӑ, ca sӑ aibӑ experientӑ și putere (fizicӑ și psihicӑ) sӑ mӑ ȋnvețe secretele plugului, și cel mai important, sӑ nu rȃdӑ de lipsa mea de talent. Am cȃștigat cȃteva kilograme dupa ce am ȋncӑlțat clӑparii și mi-am fixat schiurile și am pornit ȋn aventura vieții mele. Fӑrӑ lipsӑ de modestie spun cӑ nu am prea cӑzut la lecții, ȋnsӑ odatӑ lӑsatӑ nesupravegheatӑ, am avut « privilegiul » de a zbura de pe pȃrtie și de a ateriza ȋn singura groapӑ plinӑ de noroi de la baza pȃrtiei. N-a fost rușinea cӑzӑturii atȃt de mare, cȃt a fost frica de a nu fi murdarit cӑciula albӑ din cap pe care o ȋmprumutasem de la mama, dupӑ multe insistențe.

Si pentru cӑ am scӑpat miraculos, fӑrӑ vȃnӑtai și pete pe cӑciulӑ, dar cu mult noroi pe și ȋn clӑpari, mi-am descoperit pasiunea pentru schiat. Pȃrtia pe care am ȋnvӑțat « salturile de olimpiadӑ » era una pentru ȋncepӑtori, dar pe care nu o pot compara cu cele din afarӑ, pe care recunosc, n-as avea inca destul curaj sa le incerc. 

Ma gandeam ca poate anul asta, daca reusesc sa-mi conving iubitul sa se urce pe schiuri sau placa, ne putem pastra tineri la minus multe grade, afara, pe o partie, unde sa petrecem noaptea dintre ani : la noi, la vecinii noștri bulgari, italieni sau de ce nu, ȋn Elveția sau Austria, daca trecem la nivelul « avansati » … I will let you know…