Vacanta de o zi spre Barajul Siriului

Hello, gudiceilor!

Fie ca Sf Ilie v-a adus o zi ploioasa pe plaja sau una insorita, la birou, azi e luni, deci prin definitie nu poate fi perfecta din toate punctele de vedere. De aceea, ca sa-mi ridic putin moralul, in pauza de masa, m-am apucat sa scriu un scurt articol despre aventura noastra de ieri de prin munti.

Dupa multe research-uri pe Google, am decis ca cea mai buna varianta de petrecere a duminicii in afara Bucurestiului ar fi o drumetie spre munte fiindca pe litoral deja se anuntasera la stiri zeci de mii de turisti (care cu siguranta s-ar fi intors spre casa duminica). Asa ca ne-am pregatit pachetelul de dimineata, cu merinde si hanorace, termosul cu cafea si am plecat la aer curat.

Din pacate, de iesit din Romania anul asta, n-o sa iesim, dar ne-am propus ca in weekeduri, fie chiar si pentru o zi, sa calatorim mai mult prin tara.

Asadar daca si voi aveti chef de o plimbare prin natura, departe de aglomeratie, va recomand sa va urcati in masina si sa mergeti catre frumuselele sate din judetul Buzau. Eu, una nu mai fusesem in zona aceea pana acum si am ramas placut surprinsa sa vad cat de curat este si cat de liniste, ca abia zareai 2-3 persoane, dar si acelea - iesind de la biserica.

 Aproximativ 200 km despart Bucurestiul de Siriu, insa privelistea pana acolo merita toate acele (3-4) ore petrecute in masina (mai ales daca stai in dreapta :) ) Noi am iesit in jurul orei 10.00 pe autostrada A3 (pe la Cernica) si am ocolit Valea Prahovei, pentru a evita traficul, asa ca am luat-o spre Valenii de Munte prin toate satucele: trecand prin Magura - Gura Bascei - Patarlagele- Nehoiu - Muscelusa - Lunca Jaristei - pana la Barajul si Lacul de Acumulare Siriu. Foarte aproape de aici era si Complexul rupestru din Muntii Buzaului pe care nu l-am vazut fiindca am aflat tarziu despre el - ramane insa pe "wish list".

In aproape toate asezarile rurale (mentionate mai sus) am facut cate un popas pentru o plimbare linistita, de mana, pe potecile inverzite, am admirat curtile pline cu pomi fructiferi ale localnicilor (Razvan a si servit un mar gustos, direct din copac), casutele vechi din lut sau lemn, fantanile de odinioara ce-mi amintesc de casa de la tara a bunicilor, pe scurt: am privit natura in toata splendoarea ei! Parca intreg peisajul era un photo corner ce te ademenea sa cobori din masina sa il mirosi, sa-l asculti si sa il privesti.

galeata aia chiar era plina cu apa :))

vara pe ulita

Desi luasem in rucsac sendvisuri, fructe si biscuiti pentru un picnic la iarba verde, ne-a prins ploaia pe drum, asa ca le-am savurat conducand si bucurandu-ne de stropii mari si galagiosi ce cadeau pe parbriz. Am avut parte doar de o repriza scurta de ploaie, care a mai racorit meleagurile insetate, apoi am putut continua traseul pana sus, la Barajul Siriului, unde panorama este, din punctul meu de vedere, cu mult superioara celei de la Barajului Vidraru. Parca rupta din rai, imaginea muntilor si a apei limpezi m-a dus cu gandul la Coasta Amalfi. Fiind singurii turisti de acolo, am ramas muti pret de cateva minute pe podul de deasupra lacului si am lasat telefoanele in buzunare pentru a ne bucura pe viu de stancile imense, de sunetul ploii, de copacii oglinditi in apa si de cer...