Satul Banului Guesthouse

Tocmai mi-am asezat un scaunel in inima gradinii si incerc sa-mi proptesc laptopul pe genunchi, fara sa cada, ca sa pot scrie direct de la fata locului despre experienta acestui weekend. Simt cum vantul imi misca bland suvitele de par, cateii latra in departare, iar greierii incep unul cate unul sa-si cante baladele, desi soarele e inca sus pe cer si imi incalzeste ceafa. E a doua zi la Satul Banului Guesthouse si e raiul pe pamant!

Daca locuiti in Bucuresti si vreti sa va refugiati in natura, la circa 90 km gasiti aceasta locatie. Gazdele pensiunii au reusit sa re-creeze atmosfera strabunilor lor pe pamantul mostenit de la tataie si timp de aproape 10 ani au investit in constructia a mai multor unitati de cazare, pastrand arhitectura caselor de odinioara, colectionand sau cumparand barne  din lemn sau orice obiect vechi (cu potential) din sat, plantand copaci si intretinand curtea ce se extinde pe circa 6000 mp. Satul Banului functioneaza in regim hotelier din 2019 cu 5 camere - 2 din ele: Mamaie din Sus si Mamaie de la Vale fiind situate in aceeasi casuta impletita din nuiele, si pereti din sticla, iar celelalte 3: Lina, Floarea si Lisandra ocupand etajul cladirii in care se afla si restautantul (cunoscut ca si Hambarul). 

Casuta celor 2 camere-mamaie

Mamaia de la Vale

Hambarul

Hambarul

Hambarul

Restaurantul

Hambarul

Ulterior, in 2020, au mai construit o casuta de povesti: In odaie la tataia care poate gazdui pana la 4 persoane, aceasta avand canapea extensibila la parter si pat matrimonial la mansarda. Pe aceasta din urma am ales-o noi si am avut marele noroc sa o book-uim last minute, pentru ca recent cineva anulase rezervarea.

Cand am pasit inauntrul Odaii mirosea a lemn si era cald pentru ca focul din semineu fusese proaspat facut. Ustensilele de tamplarie ale strabunicului gazdei, tablourile si cartile devenisera decoratiuni originale ale casei, creand o ambianta prietenoasa. Asa a ales casuta sa ne ureze Bun Venit!

Terasa Odaii

Din fericire, in prima seara am fost aproape singuri pe mosie, caci din cele 6 camere oferite turistilor numai 3 au fost ocupate. Domeniul Satul Banului dispune si de restaurant – exclusiv pentru  persoanele cazate. In tariful camerei este inclus micul dejun (cu produse locale: branzeturi, sunca, legume, fructe, oua, gemuri, unt, limonada, cafea) care este disponibil intre orele 8.30-10.30, iar pranzul si cina pot fi servite la alegere, contracost (15, respectiv 19 EUR/pers) – si constau in 3 feluri de mancare: ciorba/supa/antreu, fel princiupal si desert.

Chis cu somon si salata

Prajitura cu malai si dulceata de caise

Mic dejun variat

Ciorba de afumatura

Varza cu rata

Tarta cu visine

Restaurantul nu este a la cart, deci in fiecare zi ramane o surpriza masa urmatoare, insa va garantez ca bucatele sunt de-li-cioa-se, iar portiile uriase. Bineinteles, exista si un mini-barulet, unde puteti servi o bautura, special adusa pentru dvs din vinoteca de la subsol.

Atmosfera din hambar este extrem de relaxanta, pe fundal se aude muzica jazz in surdina, direct de la pick-up (din zecile de viniluri de colectie), ba chiar exista si un pian in coltul incaperii, carti si reviste, fotografii autentice cu oamenii din sat de acum zeci, sute de ani, un buhai la care ne-a si (in)cantat gazda (ca si demo) si multe alte decoratiuni antice.

Razvan, proprietarul acestui proiect pentru o viata in offline, este un tanar pasionat de istorie si frumos, ce a avut amabilitatea sa ne plimbe sambata timp de 2 ore prin imprejurimi pentru a ne face cunoscute mai multe atractii turistice: Conacul si Domeniul Filipestilor, ruinele fostului castel din Parcul Cantacuzino, Drumul Matasii, Drumul Sarii, turnul de apa si cel mai batran si urias platan din zona (din anii 1830). Tot el ne-a promis ca la urmatoarea vizita vom merge impreuna sa facem off-road si sa ne arate cateva zonele virgine de langa sat, sa facem o vizita la varnita sau sa mergem teleleu dion crama in crama. Pentru iubitorii de miscare, vecinul sau inchiriaza biciclete turistilor ce vor sa pedaleze (noi nu am ales varianta aceasta pentru ca eu INCA nu stiu sa merg pe bicla).

Energie de la batranul platan 

Pana astazi, Satul Banului Guesthouse este una dintre cele mai frumoase experiente ale noastre, imediat dupa Reaven´s Nest si am convenit ca de fiecare data cand ne simtim tensionati, sa dam o fuga pana aici pentru o reala deconectare (pentru ca da, nu v-am mentionat: nu exista TV in camere si nici semnal wi-fi ori GSM). Este fix ca la tara 💗. Daca totusi popositi aici in timpul saptamanii si trebuie sa lucrati, gazda va poate oferi exceptional acces la internet (dar doar pentru cei cu WFH, nu pentru postari dragu pentru Instaram). Eu am asteptat sa ajung inapoi in Bucuresti ca sa pot publica articolul scris in laptop, pe ciorna, dar in toate cele 3 zile am profitat la maximum de acest detox de internet, SMS-uri si apeluri. A fost pentru prima oara cand telefonul mi-a servit doar pe post de aparat foto.

Asadar, fiti atenti la persoana pe care o alegeti sa va insoteasca intr-o astfel de vacanta pentru ca va trebui sa va intindeti impreuna pe iarba, sa stati amandoi in foisor si pe terase, sa admirati rasaritul langa o ceasca de cafea si apusul cu un pahar de vin in maini…

A propos de asfintit, pentru toti oaspetii cazati, la locatie s-a organizat sambata seara un minunat foc de tabara in jurul caruia s-au strans doritorii, ba chiar unul dintre tineri a intretinut atmosfera, cantand acompaniat de o chitara. Noi nu am participat activ la eveniment, pentru ca deja facusem focul in semineu si eram inmuiati de caldura, insa am admirat de la fereastra evenimentul care se intampla exact in dreapta casei noastre (Odaia).

Am intrat direct in paine si nu v-am vorbit deloc despre cum a fost drumul pana aici. Odata iesiti din Bucuresti (prin Otopeni), am ajuns la destinatie intr-o singura ora !!! (pentru ca nu, nu intrati deloc pe Valea Prahovei, ci doar strabateti satele Floresti si Magureni). 

Locatia este cumva ascunsa intre dealuri si paduri, in spatele tuturor caselor satului, iar intrarea in curtea mare se face traversand  livada de pruni. 

Cu siguranta va poate indruma oricine din sat in cazul in care ratati drumul pietruit ce face la dreapta.

Mie mi-ar fi extrem de greu sa definesc printr-un singur cuvant acest locsor, parca rupt din rai, optez intre liniste/deconectare/regasire de sine. Voua ce va inspira imaginile?