Roanne - Franta

Am mai povestit in trecut despre primul meu business trip in Praga, aici, si o voi face din nou si pentru cea de-a doua deplasare in interes de serviciu. Intre timp, mi-am schimbat si jobul, si compania, si colegii. Singurele legaturi intre functii sunt domeniul (financiar) si interlocutorii francezi.

Exista un obicei la actuala corporatie ca dupa 6-12 luni vechime, fiecare angajat sa mearga in delegatie in Franta, pentru a-si cunoaste personal partenerii cu care interactioneaza zilnic prin telefon/mail. E o practica sanatoasa atat pentru o mai buna colaborare intre parti, cat si pentru transparenta si intelegerea dincolo de cifrele gestionate de la distanta.

Ma bucur nespus ca i-am cunoscut pe viu pe toti colegii mei de peste granita, desi a fost o adevarata provocare avand in vedere ca francezii nu prea vorbesc limba engleza. Mai bine pentru mine, ca astfel am avut ocazia sa imi exersez franceza, dincolo de limbajul work related. Primirea lor a fost extrem de calda, totul planificat si cu o agenda trimisa in prealabil pentru o buna organizare a temelor de discutie. Destinatia a fost de aceasta de data Roanne, un orasel sub-prefectura a departamentului Loire, in regiunea Roni-Alpi, cu doar 30 mii de locuitori. Este extrem de linistit si dragut, deoarece nu reprezinta o locatie turistica, desi se afla la doar o ora distanta de Lyon.

Fiind o localitate atat de mica, se poate parcurge la pas intreg orasul intr-o  singura zi. Zonele de interes pentru mine, seara, la sfarsitul programului de munca erau in primul rand restaurantele pentru ca ajungeam cu o foame de lup (din pacate, eram nevoita sa astept pana dupa orele 19 cand se deschidea bucataria acestora pentru a servi cina) si plimbarile scurte pe strazile pietruite ale centrului vechi.

In Centre Ancien erau sustinute seara concerte simfonice in fata Bisericii Saint Etienne, iar publicul se minuna in liniste de pe bancutele trase cat mai aproape de scena. Adierea vantului aducea in valuri miresmele dulci ale florilor de caprifoi, frumos impletite in arcada de vis-à-vis de biserica si castel. Muzica blanda reusea sa stranga laoalta oameni de toate varstele, nationalitatile si credintele.

Eglise Saint Etienne

Eglise Saint Etienne - int

Principalele artere ale Roanne-ului sunt Charles de Gaulle 1,2 si 3, frumos decorate cu fluturi ce zboara peste trecatori, formand deasupra un culoar multicolor, iar pe jos umbre jucause. Toate strazile abunda de magazine cu haine, parfumerii, ciocolaterii si gelaterii, insa cele mai frumoase vitrine le veti gasi situate pe una dintre aceste 3 alei pietonale.

In intreg orasul gasiti o sumedenie de terase, cafenele, restaurante cu sau fara stele Michelin, dar cele care s-au calificat in topul nostru si care merita recomandate sunt:

·        Don Camillo – un restaurant cu specific Italian, cu un interior ce te teleporteaza instant in zona Puglia si cu un personal foarte friendly. Aici gasiti deserturi delicioase (tiramisu sau profiterol), pizza si paste de la mama lor si o portie mare de burrata de te lingi pe degete.

pizza & pasta

interior restaurant - parter

terasa restaurant

interior restaurant - la etaj

burrata italiana

profiterol

·        Les Remparts, un restaurant ceva mai aristocrat, cu geamuri generoase, cu view intr-un parc linistit, foarte aproape de centrul istoric. Aici am mancat cele mai gustoase bucate din viata mea…cu de toate: plating, gust, arome si portii mari. Tata chiar a mers la ei de vreo 3 ori si a fost dat pe spate de fiecare data (mai ales de friptura de vita), alegand pentru pranz meniul zilei.

Daca tot sunt la capitolul mancare, nu as putea sa nu mentionez de Halles Diderot sau locul de intalnire al gurmanzilor, o piata cu de toate, de la flori si decoratiuni boho, la paine, cafea, vinuri, peste, produse de patiserie si cofetarie (unde gasim si faimoasele praluline). Desertul traditional roannez poarta numele de Pralulina si e mai gustoasa decat orice cozonac romanesc. Arata ca o briosa si contine mici bucatele de zahar topit, asemanator fondantelor roz, are un aluat moale si exterior crocant…am apucat sa fotografiez si procesul de fabricare al acesteia, reteta fiind inventata de familia Pralus inca din 1955.

reteta pas cu pas pt preparare pralulinelor

imi pare rau ca nu am prins-o intreaga in poza

Ca sa digeram ce am mancat, ne indepartam putin de centru, strabatem cateva parculete (au multe zone verzi pentru adapostirea la umbra in zilele caniculare) si ajungem la unele dintre cele mai vechi cladiri ale orasului: Teatrul si Hotel de Ville, Biserica Notre Dame des Victoires, dar si preferatul meu: Muzeul Joseph Dechelette si minunata sa gradina, unde este amplasat un hotel al insectelor si un stup de albine, frumos marcat de sculptura unei albine uriase.

parculetul din fata pietei (Halles Diderot)

Hotel de Ville

Hotelul insectelor

Notre Dame des Victoires

Notre Dame des Victoires

Jardin du musee

Muzeul Joseph Dechelette

gradina muzeului

In partea de sud a orasului se afla Port de la Plaisance Roanne, cu zeci de ambarcatiuni cochete, insirate de-a lungul canalului ce face legatura cu Loire. Puteti face o promenada pe pietonala de langa apa, zona este foarte silentioasa si safe, exista bancute amplasate pe Quai du Commandant Lherminier, puteti inchiria chiar si biciclete sau barci electrice. De asemenea, portul gazduieste si un restaurant plutitor ce poarta numele de Entre deux O, de unde apusul poate fi admirat, savurand un vin bun frantuzesc.

Acum, la aproape 2 saptamani de cand am revenit in Romania, parca mi-e putin dor de diminetile in care la ora 7.30 coboram deja cu tata la mic dejun, faceam zilnic cate un selfie in lift pentru a-l share-ui cu cei de acasa si apoi mancam pe terasa hotelului croissante si clatite cu dulceata de mango, langa un fresh mare de portocale. Dupa ospat eu plecam la job, dar partea asta nu imi lipseste neaparat 😃

In incheiere, as vrea sa copiez aici un link cu sugestii de locuri cool de vizitat in regiunea roanneza atat pentru voi, cat si pentru mine pentru ca, cine stie?! poate vreodata revin pe meleagurile astea si am timp sa decopar si imprejurimile orasului in care nu doar am lucrat o saptamana, dar m-am si distrat cu tata strabatand in lung si in lat toate stradutele pe care le-am identificat pe harta primita la check-in...