Graz, Austria

O vacanta in timp...

E prima sambata dupa mult timp care ma prinde in casa… La inceput de septembrie, odata cu toamna, la mine vin si nostalgiile…dupa vacante. Ziua de azi mi-am dedicat-o mie si doar mie, in varful patului si cu muuulte filme « in program ». Inainte de apunerea soarelui, ce-mi vine ? Sa deschid albumele vechi de poze sa-mi mai aduc aminte prin ce locuri am mai fost. Si atunci mi-am dat seama ca sunt un om norocos. Am destul de multicele escapade in mai peste tot in lume, de-a lungul anilor. Si pentru ca viata asta de « haimana » imi place la nebunie, de data asta mai invart o data globul pamanesc si degetul imi arata « Austria ». 

Intr-o luna (tot) de septembrie, cu ceva ani in urma, am avut parte de prima excursie in lume « ca fetele ». Imi amintesc ca pe atunci, vara-mea doar ce iesise de pe bancile facultatii de medicina si a fost invitata sa ia parte la un congres al medicilor, in Austria. Nu ca i-ar fi fost teama sa plece singura la drum, din Romania si pana acolo, dar s-ar fi plictisit sa conduca atatea ore fara sa fie martora la niste mici tachinari intre mine si mama. Asa ca ne-a ales pe noi doua ca partenere de calatorie. 

            
               Am plecat fresh din Bucuresti la primele ore ale diminetii si am facut in jur de 10 ore pana in Arad unde ne-am si cazat pentru a ne odihni, ca sa nu facem si noi ca Nechifor Lipan. N-am sa dau multe detalii de aici : batut la usa primului hotel, vazut, placut, luat camera, indusat si somn (tin minte ca inainte sa adormim, vara-mea ne-a tinut vreo ora niste recitaluri de opera de ne dureau falcile de atata ras).

 A doua zi dimineata ne-am trezit cu forte proaspete si am pornit din nou la drum. Atunci am traversat eu pentru prima data Budapesta. Eram impresionata de podurile lor si de centrul istoric care la vremea aia imi pareau « ca in filme », de aceea mi-am promis ca ma voi mai intoarce acolo candva. 

Aproape de inserat am ajuns la destiantia finala – Graz, Austria. 

Eu cu mama cazate la un hotel, Carmen (vara mea) – cu ceilalti viitori doctori intr-o alta unitate de cazare.

Pentru ca ramaneam de capul nostru atatea zile (caci verisoara mea era pe la cursuri/sedinte mai toata ziua), ne-am apucat inca de seara sa cautam pe net atractii ale zonei.

Primele au fost „lacatele iubirii” pe podul de peste Mur. Se pare ca acest obicei de a prinde lacate de toate formele, marimile si culorile,  s-a raspandit in multe tari : cuplurile de indragostiti le agata pe pod, aruncand apoi cheia in apa, ca marturie a iubirii lor vesnice. Chiar sub pod este un perete colorat cu grafitti pe care nu aveam cum sa nu-l fotografiez.

Graz este un oras mic, relaxant, plin de istorie si magie. Oraşul Vechi şi Schloss Eggenberg au fost incluse în Patrimoniul UNESCO.  Centrul orasului are strazi pietruite si e plin de magazine, biciclete, flori colorate si turisti . Ca sa nu mai spun de masinile traznite si vitrinele magazinelor care mi-au placut la nebunie.

Citisem ca Graz a fost declarat oraş al designului, ca atribut al culturii urbane şi de mediu. Apropos de design, cea mai ciudata atractie turistica mi s-a parut Kunsthaus, extraterestrul din Graz. Acesta gazduieste Muzeul de Arta Contemporana si cu siguranta reuseste sa iasa in evidenta prin arhitectura bizara si inedita . Unii localnici ar numi Kunsthaus - “balonul zburator”, caci pare ca pluteste deasupra acoperisurilor cu tigla rosie.

La fel de spectaluloasă este şi Murinsel, o insula artificiala de pe Mur, cu formă curbată şi răsucită ce seamana mai degraba cu o scoică. In interior exista o cafenea draguta în alb şi albastru la care am mers si noi. Partea acoperita, in schimb, am inteles ca gazduieste diverse evenimente.

 Dupa ce am urcat peste 200 de trepte, am ajuns pe Schloßberg, dealul împădurit din centrul oraşului. Alte cai ce va pot conduce aici sunt: telecabina panoramica, drumul prin pădure sau  liftul. În vârf se afla Turnul Ceasului, devenit emblema oraşului şi mândria locuitorilor din Graz. 

Ce este atipic la acest ceas este ca limba sa mai mare arată ora, iar cea mică, adăugată mai târziu, minutele. 

Rupta parca de lumea reala, gradina de aici te duce cu gandul la un taram de basm (auzisem ca ar fi numit chiar « tărâmul vrăjitoarelor »), avand o patura de flori si arcade. Este locul in care am asistat, cu admiratie, la o scena dintr-o poveste, unde doi tineri imbracati in haine de epoca, la fel ca si restul invitatilor, si-au unit destinele in mijlocul naturii.

De pe colina puteti vedea cu telescopul intreg orasul, panorama oferita fiind de vis. 

N-as putea sa nu inchei articolul cu un citat ce apartine scriitorul american Ray Bradbury, care sustine ca dorinta oamenilor de a calatori are cateva motive: “Calatorim pentru romantism, calatorim pentru arhitectura si calatorim pentru a ne pierde”. Iar noi ne-am mai pierdut si prin locatiile de mai jos: