Continuam calatoria prin satele sasesti, iar destinatia cu nr 4 (aici am scris despre primele 3) a fost Mesendorf. Am ajuns aici la orele pranzului, cand localnicii deja se retrasesera in casele racoroase de pamant, pentru pranz si un somn de frumusete, lasand linistea sa se astearna peste sat. Dincolo de geamul masinii, afara parea arsita, iar ulitele pareau pustii. Ici colo se mai iveau 2-3 turisti care ieseau din curtile pensiunilor unde erau cazati, pentru o plibare cu bicicleta. In aceasta perioada de înflorire a pomilor, locul e o adevărata încântare.
Urcand pe ulita principala a Meşendorfului, sus pe deal, după pomii fructiferi şi curţile ţărăneşti, ajungi la Biserica Fortificata Mesendorf. Am oprit masina chiar in fata, unde am gasit poarta inchisa cu lacat, dar cu un afis lipit, cu un nr de telefon. Citiseam pe internet ca de obicei bisericile sasesti stau incuiate, dar ca pot fi vizitate daca suni la acel nr de telefon. Am inititat apelul si imediat a sosit domnul care avea in grija cheia. Era in apropiere, fusese doar sa-si aduca unealta si roaba pentru cositul ierbii din curtea bisericii. Foarte amabil, ne-a prezentat pe scurt istoria locului, ne-a facut un tur la exterior, ne-a sugerat sa urcam in Turnul Slaninei pentru a vedea satul panoramic, casa preotului si casa invatatorului.
De-a lungul istoriei, Biserica Evanghelică a trecut prin mai multe transformări. În timpul Reformei Protestante, biserica a adoptat doctrina luterană și a devenit ulterior biserică evanghelică. Aceasta a suferit daune în urma incendiilor, cutremurelor și războaielor, insa a fost restaurată și renovată în cateva rânduri.
Am vizitat si interiorul bisericii, pictata recent, iar pictorul a dorit chiar sa isi faca un autoportret pe care sa il aseze in altar, alaturi de Hristos si celelalte 3 portrete ale evanghelistilor. Culorea si simbolul predominante aici erau vernilul si laleaua (motiv popular sasesc desenat pe balcoane).
Daca am fi innoptat in sat, am fi ales cu siguranta pensiunea Mesendorf Gasthaus si o vizita la punctul gastronomic local Atelierul de Branza (cu rezervare in avans.
CRIT. La nici 5 minute de mers cu masina fata de Mesendorf, se afla fratele sau Crit (preferatul meu), ambele facand parte din comuna Bunesti. Promenada facuta prin sat a avut prima oprire pe terasa Casei Kraus, de unde am admirat in tihna, cu o cafea buna in mana, peisajul verde si pe vecina sa, Biserica Fortificata Evanghelica. Linistea sparta doar de ciripitul pasarilor si zumzetul albinelor, adierea blanda a vantului si razele de soare ce ne mangaiau pielea ne-au ispitit sa zabovim 2-3 sferturi de ceas la masuta restaurantului.
Dupa ce ne-am incarcat bateriile la Casa Kraus, am coborat in curtea bisericii prin arcada a carei poarta statea deschisa.
De data aceasta, in curtea bisericii, de-a lungul culoarului acoperit, am gasit o multime de unelte si obiecte vechi din lemn traditionale, folosite odinioara la tors, cusut, arat, etc. M-am simtit ca la o expozitie, atingand fiecare lucru in parte pentru a ma intoarce in timp si a-i simti energia cu care a fost creat si folosit.
In interiorul bisericii predomina auriul si vernilul, ba chiar la intrare sunt expuse si cateva vesminte populare (ie, cojoc, palarie, brau etc) ale satenilor, dar si fotografii vechi de-ale locului. Am urcat 2 etaje, pe cat se intinde biserica, apoi inca unul pana in turn, unde am admirat de deasupra cupolele imense si am putut trage clopotele de sfoara groasa. Ferestrele ofera o panorma superba asupra intregului sat, linistit, cu casute colorate si multa vegetatie.
Nu am avut noroc sa gasim, dar am descoperit la nr 220 Casa La Hansi care arata demential. Cu o curte imensa si perfect ingrijta, casute traditionale si multe obiecte de decor antice, pastrate in hambarul cu mese din lemn masiv. Cu siguranta vreau sa revin aici pe viitor pentru a profita de tot ce ofera pensiunea. Doar gandindu-ma la ce bunatati de-ale locului s-ar putea servi dimineata la micul dejun aici, mi-a lasat apa in gura.
In Crit am vazut cele mai multe variante de unitati de cazare (dar deja book-uite) in casute traditionale, iar intreg satul are un farmec aparte, ce are puterea de a te teleporta in anii copilariei petrecuti in vacanta de vara la tara, la bunici. Pe ulitele Critului era o liniste de nedescris, se mai auzea din departare cate o masina de tuns iarba sau cate un salut prietenos intre vecini.
BUNESTI este ultimul sat pe care l-am vizitat in aceasta zi si care face parte din comuna cu acelasi nume. Cel mai important obiectiv turistic al satului il constituie Biserica Fortificata Evanghelica Bunesti, ale carei chei sunt detinute de familia Wagner. Domnul Wagner, curatorul bisericii, a ajuns foarte rapid cu bicicleta, la nici 5 minute de la telefonul nostru, pentru a ne descuia poarta monumentului istoric si a ne povesti pas cu pas evenimentele ce s-au petrecut acolo. Preotul Johannes Nӧsner a lăsat scris (inca din secolul XVII) pe zidurile Turnului Slaninei, acolo unde s-a adapostit alaturi de femeile si copiii din sat, in timpul atacului inamicilor - un mesaj care s-ar traduce: „Ascultă! Ești pe drumul cel bun, chiar dacă mersul e încet, nu dispera, nici un stejar bătrân nu cade sub o singură lovitura”.
Ca si in celelalte localitati sasesti, populatia este in scadere, iar in randul sasilor ramasi, in Bunesti in prezent sunt numai 5 (dintre care si familia Wagner) - aici mai multe detalii. Din pacate, nu am avut timp sa colindam si sa batem la portile caselor din Bunesti pentru ca imediat dupa vizitarea bisericii, odata iesiti in curte, cerul gri a asternut ploaia si ne-am adapostit rapid in masina, pornind spre cazarea de la Rupea.
P.S. Intrarea la toate cele 3 biserici fortificate despre care am vorbit, atat din Mesendorf, cat si din Crit si Bunesti este gratuita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu