Am revenit in Viscri pentru a treia oara si as mai face-o de inca zece ori, pentru peisajele feerice, oamenii faini, gogosile calde si cafeaua medaliata cu aur de la Viscri Cafe 198 si mancarea delicioasa de la Viscri 32. Nu voi mai pomeni de atractiile turistice din sat pentru ca am povestit deja despre ele aici, doar voi veni cu cateva completari la articolul din 2018.
Ce trebuie sa stiti daca veniti la Viscri intr-o excursie de o zi? Primaria nu mai permite accesul masinilor prin sat, din cauza plangerilor repetate facute de locatarii ce s-au plans de zgomot, praf ridicat si aer poluat din cauza autoturismelor vizitatorilor. De aceea, la intrarea in localitate, exista o parcare mare, gratuita, care poate gazdui zeci de masini ale oamenilor ce vor sa viziteze pret de cateva ore lacasul printului Charles. Cei ce nu respecta acest lucru, se pot alege cu amenzi!
Mi se pare o idee buna ca se doreste sa se pastreze atmosfera de la sat, linistita, parcursa doar cu biciclete, carute si tractoare; din pacate ulitele sunt oricum impanzite de masinile celor cazati pe la pensiunile viscriene (desi legal, nici aceia nu ar avea voie sa intre in sat cu ele).
Noi am avut ultima noapte de cazare in Rupea, la Hotel Dumbrava, situat pe malul lacului, unde se putea si pescui contracost (80 ron/zi). Desi nu avea un scor tocmai mare pe Booking.com (7.5), l-am ales ca era amplasat aproape de zonele noastre de interes (la 5 minute de Cetatea Rupea si la 12 min de Viscri, cu masina) si oferea parcare gratuita. Am ramas placut surprinsi de alegere, raportul calitate-pret fiind excelent, camera recent renovata (cel putin cele de pe etajul 3 unde am stat), curata, cu view catre ponton, mancarea delicioasa (pe langa micul dejun, am incercat si ciorbita de vacuta, bulzul cu branza de burduf, papanasii - toate 10/10). In plus personalul este foarte amabil si prietenos.
Dupa check-out, am petrecut vreo 2 ore la cetatea Rupea - am scris aici despre ea in anii precedenti, apoi ne-am rasfatat in Viscri.
Fiindca nu am fost oaspetii vreunei case albastre din sat, am ales sa ne conformam regulilor primariei si sa strabatem pe jos stradutele mici lasand masina in parcarea publica, aflata la nici 5 minute de mers pe jos pana in centru. A fost o zi extrem de calduroasa - umerii mei au resimtit soarele cel mai mult la sfarsitul zilei, iar vizita la Viscri a inceput in curtea cafenelei de la nr 198 unde am comandat vestitele gogosi si o cafea cremoasa, pe care le-am savurat pe terasa, la umbra.
Cu zahar la gura si degetele lipicioase, ne-am ridicat si am mers direct la Viscri 32 pentru a rezerva in avans o masa pentru pranz (aici aproape niciodata nu exista disponibilitate pt walk-in-uri).
Am reusit sa gasim o masa disponibila peste 2 ore, timp suficient cat sa mai descoperim comorile satului. Terasa restaurantului de la nr 32 este frumos amenajata, primitoare chiar si pentru cei ce nu raman sa serveasca bucatele (poti intra sa faci cateva poze, sa te plimbi pe acolo).
Am rasfoit rapid meniul cat sa ne facem pofta de mancare, am pus pe lista spanacul cu placinta de branza si cartofi razaliti, desertul cu bezea si rubarba si am iesit din gradina prin spate. Nu stiam ca exista o "poteca secreta" pe acolo, paralela cu strada principala a satului. Privelistea este superba si am intalnit doar cativa turisti. De jur imprejur se intindeau campuri verzi pe care pasteau caii, iar drumul de tara batatorit pe care mergeai parea un tunel, printre copacii desi, proaspat infloriti.
Am mers pe acea poteca cam 10-15 minute prin fosnetul ierbii si sunetele naturii, pe langa gardurile curtilor pline cu fan, lemn, oi, capre si gaste, pana am iesit "la vedere" in sat, pe o ulita unde am descoperit un magazin sasesc deosebit, de suveniruri, numit De Viscri Shop, la nr 36. Toate piesele erau create de artisti/artizani romani, special pentru zona Transilvania, din materiale naturale: vesela din ceramica, imbracaminte din bumbac/in/lana, gentute, jucarii, accesorii de dama, semne de carte etc.
Mi-a placut la nebunie cum era amenajat shopul, am admirat fiecare produs in parte, desi trebuie sa recunosc ca preturile erau extrem de mari. Cu toate acestea, avand in vedere ca Viscri a devenit popular in randul turistilor straini, de cand i s-a facut atata publicitate datorita Printului Charles care a cumparat aici casa albastra, sunt convinsa ca vanzarile merg foarte bine.
"Suvenirurile" care ne-au ispitit pe noi in drumul spre Biserica Fortificata au fost dulceata de rubarba, cea de coacaze si o punga de nuci cu gust adevarat pe care le vindea un satean la poarta, alaturi de branza de bivolita, toate facute in gospodaria proprie. Am cumparat pofticiosi borcanele, iar rucsacul meu a primit cu fermoarul deschis toate bunatatile.
In scurta noastra promenada pe la tara, ne-am intalnit cu cateva rate ce se plimbau vorbarete pe strada, am facut un popas la umbra unui copac pentru a-mi petrece degetele de la picioare prin iarba rece si in cele din urma am intrat in casa cu nr 137 - casa brutarului satului. In curte mirosea a langosi cu branza, unde mai multe persoane stateau la coada pentru a gusta din bunatatile calde. Pretul era de 20 lei. Painea de casa, proaspat batuta de coaja arsa, statea frumos asezata in rafturi, cantarea in jur de 2kg, iar pretul uneia ajungea la 35 lei (1kg=17 lei).
Mirosul de paine calda ne-a trezit pofta de mancare si cand am aruncat o privire la ceas, se facuse deja ora pranzului, asa ca ne-am prezentat rapid la restaurantul unde facusem rezervare. Am fost poftiti la o masuta (pre)gatita cu zambile roz si am asteptat cuminti felurile de mancare la care ne hotarasem inca de la inceput, cat ne-am racorit cu o socata buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu