Muzeul Satului, Bucuresti

Azi mi-s fata de la tara. Mi-am petrecut ziua in cel mai frumos mod posibil: in linistea de la sat, fara macar sa parasesc Bucurestiul. A fost o sambata calduroasa de octombrie, asa ca era pacat sa nu scot nasul afara din casa macar pentru cateva ore. Nu mi-a fost deloc greu sa-mi conving iubitul sa mergem “la relaxare” la Muzeul Satului, de aceea la 15.30 ne-am urcat in masina si am pornit catre Parcul Herastrau, unde se afla Muzeul Dimitrie Gusti.

"Muzeul din inima capitalei" și-a deschis porțile catre iubitorii de traditie in urma cu aproape un secol, iar suprafata de 14 hectare creeaza atmosfera vietii la sat si gazduieste zeci de case taranesti cu prispe pline de flori, cu capite de fan, cu vechi puturi, butoaie de vin, sopron de barci sau alte monumente ce infatiseaza traiul taranilor de alta data. Un tur virtual al expozitiei de care va vorbesc il puteti face pe site-ul oficial. 

“…pentru a fi bine înţelese, obiectele trebuiesc să fie aşezate în Muzeu, aşa cum sunt ele în realitate, nu între pânze, ci într-o casă adevărată; nu în standuri, ci în bătătura din gospodăria omului. Ne trebuia cu orice chip un Muzeu în aer liber, în care standurile să fie case întregi ţărăneşti, ele înşile piese de muzeu, casele la rândul lor fiind aşezate astfel ca să închipuiască un sat adevărat.” sustinea Gusti.

Accesul se face in baza tichetului achizitionat la intrarea in curte, pentru 15 lei/persoana. Muzeul este impartit in partea veche si partea noua. Pe noi ne-a cucerit de departe satul vechi, cu casele din chirpici si paie, cu odai mici decorate pe pereti cu stergare si cuverturi tesute manual, cu mirosul de tara (de pamant) al incaperilor. Acest sector curpinde locuinte cu specific din zona Transilvaniei (cele mai multe din ele), Olteniei, Munteniei, Moldovei, Dobrogei si cateva din Banat.

In partea noua, gasim alte casute, cu un design ceva mai modern, locuri de joaca pentru copii si Hanul “La Bariera”, cunoscut sub numele de “La Francu”. Acest popas unde puteti gusta bucate bio, are si o terasa frumoasa, cu mese din lemn si este specific zonei Valenii de Munte. Legenda spune ca insusi domnitorului Alexandru Ioan Cuza ar fi poposit la acest han. Restaurantul pitoresc a fost transferat imediat dupe revolutie in incinta muzeului.

Noi ne-am bucurat sa vedem ca acest loc este extrem de cautat in randul turistilor straini, ba chiar am dat si peste cateva cupluri de miri ce-si fotografiau dragostea pe rit vechi, in casutele cu arhitectura populara.

Va spuneam mai devreme ca noi am ajuns aici cu masina personala, insa exista si varianta de a ajunge cu unul din mijloacele de transport de mai jos:

•  Autobuz: Stația „Arcul de Triumf” 131, Stația „Muzeul Satului” 335, Stația „Institutul Agronomic” 205 
•  Tramvai: Stația „Institutul Agronomic” - 41 
• Metrou: Stația „Aviatorilor”

Nu as stii sa va spun care din case mi-a placut cel mai mult, dar cert e ca m-am simtit din nou copil, caci mi-am amintit de mirosul de fan, de pamant pe care il avea si interiorul casei bunicilor mei, de plimbarile cu caruta sau de ulitele inguste pe care alergam toata ziua, in talpile goale, afundandu-mi picioarele in praful moale...