Castelul Reginei Maria din Balcic

Am fost in urma cu mai bine de 10 ani in Balcic cu un grup de prieteni, insa singurele amintiri pe care le mai aveam erau: plaja fara nisip (care era de fapt o faleza betonata) si un restaurant-taverna la care am mancat niste lipii foarte gustoase. De obicei, daca nu imi place in mod deosebit o destinatie, nu imi incarc memoria cu detalii inutile – bine, nici nu ar fi avut ce sa ma incante pentru ca la vremea aia am stat doar la piscina hotelului.

Iata-ma anul acesta din nou in Balcic (recunosc ca nici de data asta nu m-a cucerit orasul, caci imi pare un loc bâlcios, cu prea multe tarabe si bulgari care ne vorbesc limba). 

E drept ca am poposit aici doar pentru jumatate de zi (asadar nu am avut prea mult timp sa exploram intreaga zona, ci doar) pentru a vizita renumitul Castel Balcic ale carui gradini sunt de-a dreptul spectaculoase si chiar merita vazute macar o data in viata.

Dupa o mini-vacanta cu zile de septembrie insorite, petrecute in Topola la Thracian Cliffs Golf & Beach Resort (unde am mai fost si in iulie si despre care am vorbit aici), ne-am gandit sa facem un scurt popas in drum spre casa si la Castelul Balcic (care se afla la doar 13km de cazarea noastra).

Programul de vizitare este de la 8.00-20.00, pretul biletului de intrare la castel fiind de 7 leva/adult, iar pentru accesul in gradini - taxa este de inca 15 leva/adult. Foarte aproape de domeniul Reginei Maria exista si o parcare privata unde puteti lasa masina in siguranta (tarif per ora = 10 lei sau 3 leva).

Se spune despre Castelul Balcic ca a fost un loc de suflet pentru Regina Maria, datorita pozitionarii acestuia pe tarmul Marii Negre si a gradinii botanice cu cele peste 3000 de specii de plante si cactusi, cascade, fantani si parcuri. Domeniul cuprinde si o biserica, si inca alte 6 casute (cate una pt fiecare copil al reginei).

Constructia a fost ridicata in urma cu aproape 100 de ani si nu este deloc grandioasa sau impunatoare, ci mai degraba e o vilisoara modesta, cu ziduri albe si un turn ascutit decorate intr-un stil mediteranean-balcanic, iar interiorul ii este decorat simplu, cu piese vechi din lemn si icoane. 

Terasa acesteia are o vedere panoramica asupra marii albastre, poate de aceea Regina Maria declara:

„Și într-o zi, când Branul ajunsese un vis împlinit, într-o plimbare prin Dobrogea, m-am apropiat deodată de o limbă de pământ lângă mare care a trezit în mine un fior cu totul deosebit: am avut ca o simţire că locul acesta mă aştepta dintotdeauna pe mine, ori trăisem totdeauna în aşteptarea lui”

Gradina Botanica reprezinta un adevarat rai, se intinde pe o suprafara de 19 hectare si a fost creata dupa modelul Gradina Raiului din Cartea Genezei. Pentru a se potrivi descrierii biblice, aici a fost construit chiar un rau artificial si o cismea cu 3 guri (simbol al Sf Treimi).

Primele gradini pe care le veti vedea inca de la intrare sunt cele de palmieri si nuferi, urmand sa traverstati culoarul de tui pentru a ajunge in paradisul cu flori multicolore si cu alei inguste, apoi catre curtea cu cactusi, unde se afla si o sera.

Odata strabatute intinderile insufletite de plante, apar pe rand restul cele 6 vile ale copiilor reginei – printre care Vila Gutman si a Printului Nikolai, Templul Apei, Fantana de Argint, Izvorul sfant, Aleea Vinului si in sfarsit, jos, foarte aproape de faleza si mare – Castelul Balcic.

Am tinut sa enumar ordinea atractiilor deoarece nu exista indicatoare in interiorul domeniului, harta primita la achizitionarea biletelor nu prea ajuta orientarea si zeci de turtisti (printre care si noi) cautau disperati castelul printre sutele de drumuri si scari de piatra.

Pe mine toata aceasta calatorie prin raiul verde m-a dus cu gandul la gradinile frantuzesti din Giverny ale lui Jean Monnet (despre care am scris aici).

*** Ca bonus, va las si un scurt video, de acum un secol, al castelului pe ale carui alei s-au plimbat insasi Regina Maria si familia acesteia.

„Balcicul a fost întoarcerea mea la mare, întoarcerea la întâia mea dragoste. Născută pe o insulă, în sufletul meu trăia un dor străfund și veșnic de mare” - Regina Maria.