Toscana @ VALDIROSE

Italia a fost si va ramane tara mea de suflet. Iubesc peisajele, clima, mancarea si eleganta italienilor. Tineam mortis sa imi petrec ziua de nastere in Toscana, de aceea m-am organizat din timp sa iau biletele de avion si cazarile. Am zburat cu Wizz Air si suprinzator, nu am avut intarziere deloc, iar orarul de zbor a fost unul perfect: plecare din Bucuresti la h14, sosire in Pisa la 15.20 (ora locala) si retur cu plecare tot din Pisa, la amiaza, la h16.

De la aeroport am luat Pisamover, un fel de treno-metrou, care circula la fiecare 5-8 minunte si te lasa la gara Pisa Centrale, care e la 15 minute de mers pe jos de centru/Turnul Inclinat. Pretul unui bilet la Pisamover costa 6.5 euro/adult/sens, poate fi achizitionat cu card/cash de la aparatele speciale de pe peron si are o ruta de doar 2 statii (vreo 8 minute) pana la gara centrala.

Despre Pisa si atractiile sale am povestit deja intr-un articol anterior, de acum 8 ani, si pentru ca am ramas aici doar prima noapte, am vizitat binecunoscutele atractii din Piazza dei Miracoli: simbolul orasului - Turnul inclinat in care am si urcat, Catedrala din Pisa, Baptisteriul catedralei, unde au iesit niste cadre superbe, datorita culorii cerului la apus. 

Ne-am mai plimbat prin Piata Cavalerilor (fix unde am avut si cazarea) unde se gaseste Palatul Cavalerilor, pe faleza de pe Raul Arno si pe stradutele inguste ale centrului vechi.

Toate terasele din centru aveau mesele impodobite in stil italian, cu naproane si fete de masa in carouri, muzica specifica, miros de pizza proaspat coapta si zeci de clienti turisti multumiti de bucatele/bauturile servite.

A doua zi dimineata, duminica, exact de ziua mea, am eliberat camera si am luat trenul (din Pisa) catre Lastra a Signa, unde am avut una dintre cele mai frumoase cazari in care am stat vreodata, VALDIROSE.

Paolo (gazda) ne-a asteptat cu masina la gara si am urcat impreuna in raiul din Toscana. Drumul de la gara pana la cazare nu era unul lung, putea fi parcurs pe jos, fiindca erau doar 800m, insa se urca foarte mult si aveam nevoie de ajutor cu bagajele.

Casa si peisajul de aici sunt idilice: o gradina generoasa plina de maslini, lamai si chiparosi, ferestre si usi cu obloane colorate din lemn vechi, doar 4 camere de inchiriat (2 la parter si 2 la eraj) pentru un plus de intimitate, cu perdele si lenjerii de pat din in, decoratiuni adunate de la targurile de antichitati, o terasa cu un view superb la etaj si o mini-expozitie cu suveniruri facute handmade de sotia lui Paolo, Irene, sapunuri, lumanari, saculeti cu lavanda, agende etc.

Atat dimineata, cat si spre orele amurgului era o liniste asurzitoare din care rasunau doar cantecul cocosului, latratul cainelui vecinilor, zumzetul albinelor si pasii bunicului-proprietar prin pietrisul din curte. Am fost cazati 4 zile in camera O de la etaj si in fiecare dimineata adoram sa deschid geamul, sa adulmec mirosul de aer rece si peisajul rural. 

Razvan cobora prima tura la bucatarie inainte de ora 8 sa isi faca prima cafea la Bialetti , apoi mergeam impreuna la micul dejun pe care Irene ni-l pregatea si Paolo ni-l servea: suc de mere, capucino, oua, paine prajita, checuri/prajituri/croissante facute in casa, dulceata, iaurt cu granola si fructe etc. Totul a fost absolut delicious !!! As fi vrut sa gatim impreuna retetele lor traditionale precum paste sau tiramisu, insa din pacate in perioada cand am mers noi, nu au organizat astfel de activitati.

In pretul cazarii este inclus doar micul dejun, dar in bucatarie exista aragaz si frigider, in cazul in care vreti sa pregatiti ceva rapid (evident, nu ciorbe sau prajeli). Aveti insa numeroase optiuni pentru masa in oras, la restaurantele cu preparate locale. Noi am mancat pranzul, la recomandarea lui Paolo, la ANTICA TRATTORIASANESI, renumita pentru bucatele tipic toscane, pregatite de o familie ce duce traditia gatitului de peste 3 generatii. Aici am mancat niste spaghetti super bune (eu unele cu sos rosu, iar Razvan ceva improvizat cu funghi porcini, in loc de risotto) si cate un desert de casa cu inghetata, cafea si blat de biscuiti. Nota de plata a fost decenta (undeva la 50 euro, cu bautura/pahar de vin incluse).

Lastra a Signa este o comuna din Toscana destul de mica, curata si safe pentru localnici si turisti, cu oameni zambitori ce saluta ori de cate ori treci pe drum, iar VALDIROSE este oaza de liniste de care aveam nevoie dupa o perioada zbuciumata.

Proprietarii de asemenea, au fost cele mai bune gazde cu care am interactionat vreodata, in plus foarte tineri, joviali, saritori si deschisi. Singurul regret pe care l-am avut aici a fost ca nu am putut inchiria o masina pentru a strabate drumurile serpuite de tara ale satelor din imprejurimi, pentru a admira copacii inalti specifici zonei Toscana, din cauza ca nu detinem un card de credit. Masinile pot fi inchiriate doar cu un astfel de card, nu de debit, nu cu cash. Am gasit o solutie alternativa, mersul cu trenul, in destinatii din apropiere precum Florenta, Siena si Lucca despre care voi povesti intr-un articol viitor.

Daca mergeti in Toscana, e musai sa ajungeti la Valdirose, macar pentru 1-2 seri, pentru ca locatia e de vis, primirea e calduroasa, decorul feeric si atmosfera relaxanta. Va puteti deconecta cu usurinta de cotidian, fiindca nu aveti TV in camera, insa internetul functioneaza bine. Noi am ajuns aici intr-o duminica insorita si am plecat miercuri, cand ploua – vremea reflecta intocmai starea noastra de spirit, caci trebuia sa ne luam ramas bun de la micul paradis. Dar gazdele ne-au imbratisat, am facut fotografii impreuna si am schimbat numerele de telefon, caci Irene si Paolo isi doresc sa viziteze la randul lor Romania si ne vor ca ghizi.