Iarna pe Plaiurile Bucovinei

Ce frumos si linistit ninge azi! Bucuria cea mai mare pe care o am in fiecare dimineata de iarna este sa deschid fereastra, sa vad totul cuprins in albul infinit si sa respir aerul curat si rece. Pentru ca de cativa ani incoace, doar unele zone din tara se bucura de zapada de sarbatori, atunci cand fulgii mari se ivesc si prin Bucuresti, acestia aduc o mare bucurie si multumire pentru prima ninsoare adevarata « cernuta ».

Asa cum v-am mai spus in articolul anterior, sfarsitul anului ne-a prins in N-E tarii, unde ne-am gandit noi ca putem construi oameni de zapada. Si pentru ca in Iasi n-am avut parte de peisaje de iarna, am fugit intr-una din zile tocmai in Fundul Moldovei – vazusem eu niste poze de acolo, recent incarcate pe site-urile de socializare, unde oamenii se plimbau cu saniile. 

Am pornit intaia oara spre plaiurile Bucovinei si am poposit la Manastirea Voronet, aflata in satul cu acelasi nume, din Gura Humorului. Biserica face parte din patrimonial UNESCO, avandu-l ca ctitor pe insusi Stefan cel Mare. Unicitatea lacasului de rugaciune il da culoarea folosita la scenele biblice,  despre care se spune ca a fost produsa pe baza unei retete secrete, ce avea la baza mineralul azurit. Desi constructia bisericii este mare, inalta (asa cum pare la exterior), din cauza peretilor foarte grosi, interiorul este destul de mic si intim. 

Comparativ cu celelalte biserici cunoscute din Moldova, la Voronet nu mi-a placut faptul ca nu exista caldura inauntru, temperatura scazuta de afara se resimtea si in fata altarului, iar oamenii isi spuneau  rugaciunile printre aburi si tineau lumanarile in mainile inghetate, in frig. Vizita a durat doar 10 minute, curtea manastirii fiind plina de crestini si parcarea extrem de aglomerata.

De aici, am plecat in Fundul Moldovei si am vizitat pe jos satucul imbracat intr-o mantie alba si stralucitoare. Soarele abia daca razbea printre norii pufosi, plini cu zapada ce urma sa cada, iar pe ulite domnea o liniste rasunatoare. Ici-colo, in spatele gardurilor caselor se auzea latratul timid al vreunui catel, probabil deranjat din somn de scartaitul zapezii de sub talpile noastre. Peste tot mirosea a iarna : aerul proaspat se impletea armonios cu mirosul de fum, scos de cosurile caselor unde ardeau sobele. Lemnele de foc erau lasate cu incredere in fata curtilor si acoperite de un strat subtire de zapada, semn ca recent ninsese. Nu am vrut sa stricam linistea cu chicotelile noastre, nici nu am reusit sa construim un om de zapada sau sa ne batem cu bulgari pentru ca din nou,vizita ne-a fost cam pe fuga. 

Urmatorul « popas » a fost direct in Suceava, la Muzeul Satului Bucovinean pe care din pacate nu l-am mai prins deschis (fiind 30 decembrie, au avut program scurt, pana la 15.30),  decat in ultimele 5 minute, fapt pentru care nu am apucat sa vizitam toate gospodariile , ci numai cateva casute de pe aleea principala. 

 Am fost putin dezamagiti ca n-am putut face cunostinta cu particularitatile zonale ale asezamintelor din cadrul muzeului, dar ne-am indreptat imediat atentia asupra  urmatoarei atractii turistice, aflate in imediata vecinatate : Cetatea de Scaun a Sucevei.  

Vestita cetate ce l-a adapostit pe Stefan cel Mare a fost nominalizata de TripAdvisor printre cele mai vizitate si frumoase destinatii din lume. Recent restaurata, cetatea are pe langa zidurile inalte si groase, si o multime de camere tematice precum : inchisoarea, baia cu aburi, pivnita, capela, armele voievozilor etc, ce-si spun povestea prin existenta hologramelor si a jocurilor interactive. Exista de asemenea o incapere haioasa in care turistii se pot costuma virtual, in fata unui panou, in haine de epoca, moldovenesti. Iti poti alege ce vestimentatie ti se potriveste, te poti fotografia, iar la sfarsitul turului, iti poti cumpara poza printata, pentru 3 RON, de la intrare (unde este casa de bilete).

Cetatea reprezinta o adevarata fortareata, fiind imposibila patrunderea in interior a inamicilor, Stefan cel Mare reusind sa castige cele mai multe razboaie in fata invaziilor otomate sau polone. In interiorul ruinelor, in santul adanc de aparare si pe podul de acces in cetate pluteste parca un aer incarcat cu istorie, aici purtandu-se nenumarate lupte, conduse de cele mai importante armate ale secolului XV. La exterior, mi-a parut ca se aseamana foarte mult cu Colloseumul din Roma, insa odata patrunsi intre zidurile groase ale castelului fortificat si cunoscandu-i legenda, am realizat ca nu exista termen de comparatie, Cetatea noastra de Scaun fiind o adevarata capodopera.

Indata ce am pasit in cetate, am intrat in pielea lui Stefan cel Mare si am ramas in personaj pe durata intregii vizite, unde recunosc, nu ne-am saturat sa patrundem in fiecare camaruta, sa cunoastem povestea fiecareia si sa admiram vitejia domnitorilor datorita carora ne bucuram astazi de o istorie atat de frumoasa…