Un weekend in Veliko Tarnovo

Suna alarma. Deschid fereastra sa aerisesc, fac patul si merg in bucatarie pentru o cafea fierbinte. Mai e aproape o ora pana la 8 cand incep lucrul, dar deschid totusi laptopul - nu pentru taskurile de la job, ci pentru recreere: simt sa ma intorc in timp, in vacanta de acum 2 weekenduri, in cartierul mestesugarilor din Veliko Tarnovo, acolo unde e soare in suflet si pe strazi, arta in sange si liniste in minte.

Am fugit vreo 2 zile, la jumatatea lui februarie, la vecinii bulgari intr-o locatie de poveste, la 190km de Bucuresti. Si surprinzator, am facut mai putine ore pana la destinatie decat am fi facut pana la noi la munte, spre exemplu (si asta cu tot cu stat in coloana de masini, aproape o ora, pe Podul Prieteniei dintre Giurgiu-Ruse, din cauza lucrarilor de reabilitare ce permit circulatia alternativ, doar pe o singura banda). Nu ne-a suparat asteptarea, mai ales ca inca aveam in termos cafeluta calda, la radio muzica linistitoare, razele soarelui patrundeau prin geamul masinii, iar ochelarii de soare se asezasera comozi pe nas.

Intrati in Bulgaria, nu am mai oprit la nicio benzinarie pentru ca vinieta o achizitionasem online cu o zi inainte, de pe site-ul BGTOLL, la pretul de 5,11 euro, valabilitate un weekend intreg. Asa ca next stop a fost direct intr-un orasel pitoresc, plin de istorie, cu peisaje spectaculoase si atmosfera autentica: Veliko Tarnovo. Aici am fost cazati la Guest House Diabora, un mini-hotel cochet, romantic, plin de viata. Camera a fost foarte spatioasa, cu un design asa - a la belle epoque si a avut vedere si acces privat catre o curte interioara amenajata precum o sera, plina cu plante verzi si lumina naturala.

Asa ca ne-am bucurat de multa liniste, spre deosebire de camerele cu vedere catre bulevard, care banuiesc ca-s ceva mai zgomotoase (cazarea aflandu-se in centrul orasului, chiar la strada traficul este destul de intens atat ziua, cat si seara). Singurul minus al proprietatii este ca nu dispune de parcare proprie, insa in apropiere exista parcari (contracost in timpul saptamanii si gratuite in weekend) unde puteti lasa masina. Daca totusi nu gasiti un loc liber, asigurati-va ca pe strada unde parcati nu sunt semne cu oprire/stationare interzisa pentru ca riscati sa va fie ridicata masina !!!

Pe parcursul intregii zile, mai ales ca vremea a fost generoasa, cu harta in mana am strabatut in lung si in lat centrul orasului, bifand cele mai importante atractii turistice, dar si magazinele cu vitrine fashion, buticurile cu antichitati, stradutele pietruite si impodobite cu ghirlande colorate, atelierele mestesugarilor (olarit, tesatorie, sculptura, pictura etc).

Fiind destul de mica, fosta capitala imperiala a Bulgariei, Veliko Tarnovo, poate fi vizitata in 2 zile, iar recomandarile mele ar fi sa incepeti cu:

1.  Cetatea Tsarevets, un loc cu peste 800 ani de istorie si cu o intindere de 12 ha. Am vizitat-o pe timp de zi, ba chiar am povestit si am impartasit mai multe fotografii din interiorul fortaretei aici.

Pe timp de seara, are parca o cu totul alta identitate. Am asistat la transformarea sa, la recomandarea domnisoarei de la receptia hotelului, care ne-a spus ca in acea sambata, pe 14 februarie, la orele 18.30 va avea loc primul spectacol de lumini de la castel, pe anul 2026. Sound and Light Show este un spectacol audiovizual gratuit ce are loc in fiecare sambata seara, are o durata de aproape o ora si este realizat cu ajutorul a peste 2400 de proiectoare color plasate in mai toate unghiurile castelului, dar si lasere ce taie cerul pe muzica dramatica. Ce norocosi!

2. Biserica Patriarhala, aflata in imediata vecinatate a cetatii Tsarevets. Este pictata intr-un stil avangardist, chiar eclectic as putea spune, datorita picturilor sumbre cu scene mai degraba infricosatoare, de razboi decat religioase. Din acest motiv nu a fost niciodata re-sfintita.

3    Muzeul arheologic – la exterior pare putin infricosator: o cladire mare, aparent parasita, invelita partial in iedera, cu arcade inalte din beton, cu o curte micuta plina de statui bizare, cu corpuri deformate, capete taiate sau reptilieni. La interior atmosfera se schimba, exista multe plante verzi, e liniste, locul e mai prietenos. In cele 2 camere de la parter si alte 2 de la etaj sunt expuse obiecte militare, obiecte economice vechi, monede, dar si vase de lut, colectii de ceramica, oseminte pentru a reprezenta fiecare cate o perioada istorica a tarii. Pretul biletului de intrare per adult este 5 euro.

4.  CetateaTrapezitsa de pe Dealul Trapezitsa, unde se ajunge cu funicularul. 

5   Cartierul mestesugarilor sau Piata Samovod se afla in inima centrului vechi si era locul unde in secolul XIX mestesugarii din vecinatate veneau sa-si vanda produsele. O vreme, a functionat ca un veritabil centru comercial. Astazi, pe stradutele-i inguste din piatra cubica, in spatele obloanelor de lemn mai dainuie cateva ateliere ce vand suveniruri din propriile creatii. Daca nu doriti totusi sa le treceti pragul, pentru a nu intrerupe munca artisitlor, puteti admira cu nasul lipit de geam lucrarile lor: pielaria, tesatoria, olaritul, pictura etc.

6.  Strada Gurko - una dintre cele mai vechi stradute ale orasului, cu cladiri vechi si privelistea catre raul Yantra.

7.   Casa Sarafkina - construita intai pentru un bancher nobil, transformata astazi intr-un muzeu care reda viata orasului de prin secolul XVIII si contine expozitii cu accesorii si tinute de epoca din perioada Renasterii.

Veliko Tarnovo inseamna tradus “Maretul Tarnovo” si chiar isi merita numele: a fost resedinta nobilimii din anul 1185, pana in anul 1393, cand a fost cucerit de catre Imperiul Bizantin. Orasul este construit pe trei dealuri si in prezent e unul dintre cele mai vizitate orase din Bulgaria.

Lombardia, Italia

In fiecare an, unul din telurile mele ramane neschimbat: sa calatoresc prin intreaga lume. Dar ce ma fac cu Italia? Cum sa renunt la ea? In 2026 m-a primit iar cu bratele deschise pentru a7-a oara si cu siguranta nu ultima!

Premiera de data asta a fost anotimpul in care am mers s-o vad, caci pe seniora Italia n-am prins-o niciodata imbracata de iarna. Am ajuns anul acesta in partea ei nordica, in regiunea Lombardia si am cautat un loc nou in fiecare zi din cele 6 petrecute aici: am luat la picior Brescia, satele de pe malul Lacului Garda (Sirmione, Limone sul Garda, Riva del Garda), Varenna de pe Lacul Como si cum era normal, capitala modei: Milano.

Cu ocazia asta fac repede o recapitulare si cu orasele vizitate, despre care am scris anterior, in functie de regiune:

- in Lazia am vazut Roma si Vaticanul (realizez ca n-am scris nici un articol despre voi, ce-i drept in 2013 cand am mers, nu aveam blogul).

- in Sicilia am calatorit in Taormina si Catania

- in Puglia m-au primit calduros Bari, Alberobello, Poliagno a Mare si Matera

- in Liguria m-am plimbat prin 5 Terre, Portovenere, Portofino si Santa Margherita

- in Toscana am admirat Pisa, Florenta, Lucca, Siena si Lastra a Signa

- nu stiu daca sa o trec sau nu pe lista, fiindca in Veneto am mers acum multi ani, aproape in era dinozaurilor, cand aveam vreo 12 ani si am fost plecata in prima mea tabara in afara Romaniei - dar cert e ca am vazut in treacat Venetia si am innoptat in Lido di Jesolo. Nu imi mai amintesc foarte multe de atunci, decat de plaja superba de la Lido si piata plina de porumbei din Venetia. Aveam prin albumele vechi 2-3 fotografii de acolo, dar ca sa le gasesc va trebui sa rascolesc casa bunicii cu fundul in sus.

Uitandu-ma acum la harta Italiei, imi dau seama ca n-am vazut nici jumatate din ea si mi se face parca si mila de restul tarilor care inca isi asteapta cuminti randul pe lista mea.

Pana una-alta, sa va povestesc putin cum mi-am inceput anul: pe 1 ianuarie 2026, la ora 05:00 fix eram deja in aeroportul Baneasa – a fost prima oara cand am zburat de pe el, aeroportul e micut, deloc aglomerat, nu exista duty free-uri sau alte magazine pentru shopping, dar macar a mers rapid imbarcarea. La ora 6 am avut avionul catre Milano Bergamo si in aproximativ 2 ore am ajuns la destinatie, intr-o ceata densa si -1 grad celsius. 

Am avut noroc ca la aeroport ne-a asteptat cu masina sora lui Razvan, care s-a mutat acolo de peste 20 ani si am mers direct la ea, in Brescia. Ne-a asteptat cu tarta de ciocolata, bomboane de casa, panettone, salata beuf si ciorba acra cu afumatura. Bineinteles ca eu mi-am inceput dimineata cu o cafea italiana cremoasa, apoi am gustat cate putin din toate bunatatile.

Am acordat astfel vreo 2 ore pentru ca ceata sa se ridice si sa ii faca loc soarelui pe cer, acum hai sa vedem ce are sa ne arate Brescia insorita. Desi casa era la vreo 5 minute de mers pe jos fata de metrou (statia Sanpolini), am ales sa mergem pana in centru cu masina. Atentie insa unde parcati in Italia! : majoritatea locurilor P sunt cu plata (intre 1 si 5 euro/ora, in functie de zona) si neaparat sa parcati numai pe cele marcate cu culoarea alba, cele cu galben fiind destinate riveranilor > amenzile sunt extrem de mari.

Fiind prima zi din an, orasul inca se odihnea la miezul zilei, dupa toate artificiile vazute si paharele ciocnite cu o seara in urma. Toate magazinele erau inchise, cu exceptia a 2-3 baruri/terase, iar strazile linistite, aproape goale ne-au lasat sa admiram in toata splendoarea cladirile vechi, bisericile, vitrinele (inca) in straie de sarbatoare, decoratiunile si brazii gatiti.

In centrul Bresciei, am putut vizita Biserica di Sant’Afra - unde am participat si la slujba de la ora 12, alaturi de italienii asezati pe bancutele; Catedrala Veche si cea noua (Duomo Nouvo), unde erau expuse zeci de lucrari "nasterea lui Iisus", create de artisti diferiti, asa cum o vedeau ei. 

Am trecut pe langa Turnul cu Ceas, am urcat la Castelul Brescia, care e cocotat pe varful Muntelui Cidneo, de unde poti admira intregul oras de sus. Jumatatea de zi aici a trecut rapid, a fost cu soare si temperaturi blande, dar si cu putini turisti.

La polul opus, Milano a fost extrem de aglomerat. Pentru a ajunge in capitala modei, a trebui sa luam trenul din statia Brescia pana la Centrale FS (1h10min) + metroul pana in centru, la Dom. Din gara (pentru ca si trenul, si metroul se afla in acelasi loc) de la Centrale FS, am coborat la metrou si am mers pe linia verde pana la Cadorna, apoi am schimbat pe linia rosie pana la Duomo). Gura de metroul se afla exact in fata Domului si a Galeriei Vittorio Emanuele II. 

Pentru un abonament de 1 zi la toate mijloacele de transport (si toate liniile) din Lombardia (day pass) am platit 17 EUR/pers si a trebuit sa il scanam la fiecare intrare si iesire de la tren si metrou, pentru a evita amenzile.

Pana sa parasim gara si sa coboram la -1, unde erau liniile de metrou, ne-am invartit prin grupurile de turisti-zombi sa cautam o toaleta. Peste tot, pentru acces se platea cu monede la aparate si erau cozi uriase. Nu am avut rabdare sa stau la rand, asa ca am intrat in piata Mercato Centrale, care e lipita de gara, am comandat 1 croissant cu fistic si un capucino pentru mai putin de 5 EUR, iar cu bonul fiscal am avut acces la toaleta lor intreaga zi. Mercato Centrale este un loc fascinant pentru iubitorii de mancare, aici gasind o varietate de optiuni gastronomice italienesti, pentru toate gusturile, de la produse de patiserie, prajituri, paste, pizza pana la risotto, fructe de mare, carne sau peste, vinuri ori cocktailuri. In plus, ai oportunitatea sa testezi din preparatele lor, vanzatorii fiind dornici sa iti ofere sa gusti din vitrinele proprii: noi am primit "mostre" de snitel, mini bruschete, prajiturici. Atmosfera aici e plina de viata, are un concept de food court, cu servire rapida. 

In ciuda preturilor maricele, recomand sa ii calcati pragul, chiar este o experienta culinara unde puteti savura arome autentice italienesti, puteti vedea prepararea bucatelor "live", iar vibe-ul de aici e unul de vacanta. 

Din piata, am coborat la metrou si 9 statii mai tarziu (maxim 30 minute) am ajuns la Domul din Milano. Grandios, cu o arhitectura gothica superba, l-am putut admira doar de afara, deoarece cozile pentru vizitare erau kilometrice (exista bineinteles varianta de achizitionare a biletelor online de aici, cu intrare priority, fara a sta la coada). Am prins o vreme foarte buna, cu cer senin si porumbei zburand deasupra catedralei, toate contribuind la capturarea unor imagini perfecte aici.

Duomo di Milano detine titlul de cea mai mare biserica gotica din lume (nu doar din Italia!), constructia sa a inceput in secolul XIV si are o suprafata de 11 700 mp, ceea ce inseamna ca ar putea gazdui pana la 40 mii de persoane deodata. In prezent, dupa 6 secole cat a durat constructia sa, a devenit un simbol cultural si religios al orasului si este vizitat anual de milioane de turisti.

In imediata vecintate a sa, gasim faimoasele Galerii Vittorio Emanuele II, cu arcade inalte, pardoseala din mozaic si zeci de magazine de brand luxoase (Prada, Luis Vuiton, Fendi etc). "Galleria" (asa cum ii spun italienii, simplu) se poate vizita gratuit si reprezinta unul dintre cele mai vechi centre comerciale din Europa, construita in forma de cruce, intersectia bratelor sale purtand numele de octogon. Deasupra sa se inalta o cupola inalta de aproape 50m din sticla, ce permite razelor soarelui sa se joace pe toate cele 4 "alei", punand in valoare desenele create din mozaic. Pe langa magazine de lux, atractii turistice devin si barurile, restaurantele, cafenelele milaneze si ce am aflat ulterior vizitei de aici: ca puteai urca si pe acoperisul galeriei! Traseul se numeste Highline Galleria si ofera o priveliste wow asupra pasajului, orasului si a Pietei del Duomo. Intrarea este contracost (undeva la 15 EUR/adult), se face prin interiorul galeriei, la nr 11/12, in apropiere de Muzeul Leonardo3, la etajul 6. Next time, n-o ratez.

Dincolo de strazile VIP din Milano sta cartierul Brera sau districtul artistilor. Am ajuns acolo cu metroul, de la Duomo pana la statia Lanza (linia verde). Atmosfera de aici e una boema, cu stradute specific italiene: inguste, pietruite, cu balcoane cochete, buticuri de moda, cafenele si restaurante cu bucate locale. Daca ajungeti vreodata in zona, mergeti la Pizzium (pe strada Via Arco), un restaurant/ afacere de familie, cu mancare DELICIOASA, am testat pizza, tiramisu si cafeaua, ne-am lins pe degete! Desi exteriorul nu arata grozav, inauntru e decorat tipic a la Italy: podea cu lamai, rafturi pline cu paste si pomodoro, fete de masa in carouri, miros de pizza si farfurii colorate. Servirea si mancare sunt 10/10, iar preturile sunt decente. 

Colindand cartierul pe jos, am avut norocul sa gasim deschis si un targ de artizanat, pe Via Brera, unde m-am oprit si mi-am cumparat niste perle naturale superbe. 

Tot aici in zona metroului Lanza, ne-a iesit in cale Castelul Sforzesco, unul dintre cele mai mari castele din Europa, pe care l-am vizitat rapid la exterior (intrarea libera in gradina), iar vizita la Milano am incheiat-o in Parcul Sempione, o locatie romantica, verde, cu o suprafata de aproape 400 mii mp.