Cinque Terre

Parcul National Cinque Terre

Imi amintesc ca septembrie a anului trecut a surprins Bucurestiul cu ploi si vreme rece. Exact in perioada aceea aveam sa ma bucur de cadoul primit cu ocazia celei de-a 27-a aniversare a mea : bilete de vacanta catre o noua destinatie colorata : Cinque Terre. Nu am avut emotii deloc privind temperaturile din Italia, caci prognoza meteo arata un soare galben pe linie toata saptamana aceea. Zborul a fost scurt si lin, lipsit de peripetii, avionul aterizand pe inserate, in jurul orei 20.15 in Pisa, cel mai apropiat aeroport de destinatia noastra. Am innoptat in acea seara intr-un mini-hotel () aproape de gara, pentru a ne fi mai usor a doua zi dimineata sa luam direct trenul catre orasul unde gasisem cazarea: in La Spezia. 

Am facut aceasta alegere, pentru ca distanta dintre La Spezia si cele 5 satuce este foarte mica, poate fi parcursa cu trenul, si chiar si o zi iti este suficienta sa le vizitezi pe toate.

Ca si varianta de cazare in La Spezia am optat din nou pentru un B&B, pe care-l recomand cu drag – se numeste Il Quadrifoglio, iar proprietara este friendly si draguta. Cheia camerei am gasit-o in cutia postala din fata casei, asa cum agreasem la telefon, caci ea nu era in oras la ora destul de matinala cand ajungeam noi. Am urcat la etajul intai , iar apartamentul avea inca 3 camere, de culori diferite, la cheie. A noastra s-a potrivit la camera portocalie, iar mirosul specific al acesteia era de citrice. Lenjeria, tapetul, ornamentele, gresia si faianta, prosoapele – toate in culoarea oranj. Ne-a cucerit din prima aspectul ei vesel, insa ne-am aruncat valizele in pat, ne-am pus rucsacele in spate si am pornit sa facem cunostinta cu noua noastra locatie.

Centrul orasului este plin de magazine, terase, restaurante, taverne si gelaterii. Cel mai tare shop de suveniruri este chiar pe aleea centrala, se numeste « Tiger » iar preturile sunt mai mult decat accesibile. Puteti cumpara de aici de la pixuri pana la decoratiuni pentru casa si gradini. Lasand in spate varianta moderna cu vitrine a orasului, ne-am indreptat catre port, ghidandu-ne dupa mirosul marii. In contrast cu albastrul apei si al cerului erau iahturile si barcutele colorate, palmierii si aleile insorite. Erau déjà orele amiezii, asa ca am cautat cu disperare sa ne adapostim la umbra, la o terasa unde sa si putem manca si bea o limonada rece. Nu am stiut ca intre orele 14-15 italienii sunt in pauza si nu servesc niciun fel de mancare. Fiind undeva la limita, am avut noroc si am putut savura niste penne traditionale cu sos rosu si ne-am putut bucura de privelistea catre port prêt de cateva zeci de minute.

Ne-am interesat care sunt variantele cele mai populare de a ajunge in cele 5 regiuni si am aflat ca vizita se poate efectua cu ferry, cu plecare din portul La Spezia, pentru 23 euro/persoana, traseu ce iti permite sa vizitezi toate satele, cu exceptia Corgniliei, care nu are port. Dezavantajul acestei optiuni este ca poti petrece numai 20 minute in fiecare sat, caci dupa acest timp ferry-ul pleaca spre urmatoarea destinatie. A doua varianta este cea cu trenul, cumparand cu 18 euro/persoana cardul Cinque Terre. Acest bilet poate fi cumparat din gara, este valabil intreaga zi si include pe langa mersul cu trenul la clasa a II-a si accesul la zonele de Parc, conectarea la internet prin WI-FI (pe baza parolei unice inscriptionate pe card), gratuitatea autobuzelor din Corniglia si o reducere la vizitarea muzeelor. Inainte de a va urca in tren, biletele trebuie validate pe peron , inainte de inceperea calatoriei. De retinut  ca amenzile pentru nevalidarea tichetelor pentru mijloacele de transport in comun sunt extrem de piperate.

 Distanta dintre sate este foarte mica, la 5-10 minute de mers cu trenul. Prima oprire a noastra a fost in Riomaggiore, cel mai sudic din Cinque Terre, un orasel curat inconjurat de un albastru profund, cu multe casute colorate. Barcutele ancorate la mal dau locului un aer venetian, romantic. Atmosfera aici este exact una de vacanță, iar locatia in sine este o perlă. Satul are portul in capătul străzii principale, Via Colombo.

Urcand spre Via Del Amore am descoperit o terasa foarte cocheta, unde am gustat pentru prima data o portie de bruschete uriase si 100% italienesti. Privelistea iti taie rasuflarea, iar imaginile surprinse aici par rupte dintr-un film de dragoste.



 
Terasa are self-catering, este singura din zona si este pozitionata sus,pe stanca , unde marea pare infinita. Aici, la inaltime, sute de indragostiti au dorit sa-si  scrie povestea de amor si sa isi pastreze dragostea vesnica agatand cate un lacat cu initialele lor de gratiile portii ce deschid Via Del Amore.

 Coborand inapoi spre oras, am descoperit stradute foarte, foarte inguste, pietruite, cu balcoane mici si cochete, colorate cu flori, terase animate, gelaterii si foarte multi turisti. Golful din Riomaggiore are ape limpezi si zone unde puteti face plaja (pe pietre), dar si o baie in mare.

Al doilea sat vizitat de noi este de fapt ultimul in sirul celor 5 si se numeste Monterosso al Mare, o destinatie mai exotica, mai mult pentru iubitorii de plaja si bronz. Este singura regiune din cele 5 cu plaja cu nisip, amenajata cu sezlonguri si umbrelute, unde apa se adanceste treptat. 90% din plaje sunt private. Monterosso este un orășel frumos, dar destul de scump, are un castel, o bisericuta și câteva străduțe colorate. De asemenea, este foarte renumit pentru productia de hamsii sarate.
Terasele de aici sunt vii si la fel de populare in randul turistilor. Nu am petrecut foarte mult timp in Monterosso, caci am fost putin dezamagiti de faptul ca nu ne-am imbracat pe sub haine si costumele de baie, mai ales ca temperatura de afara ajungea la 30 grade.
De-a lungul aleilor animate, treceau gasti de tineri in sort cu prosopul pe umar si palarii de soare, cautand un loc liber de relaxare pe plaja. Faleza este foarte larga si frumoasa, cu bancute, cu piste pentru biciclete, leandri infloriti, cactusi mari, aloe vera si palmieri.
 

Urmatorul stop a fost in Verazza, cel mai aglomerat si haotic sat din cele 5. Mi s-a parut cel mai rece dintre toate, desi si el avea aceleasi caracteristici : deschidere la mare, barcute si casute colorate. Mi-a lasat senzatia de sat inghesuit, cu prea multe frumuseti sufocate. Ce are in plus fata de restul regiunilor este o grota imensa, formata din eruptia vulcanilor. Trecand prin ea, puteti ajuge la mare, avand posiblitatea de a face plaja pe o fasie ingusta de nisip cu pietricele. Depunerile de lava si intreg relieful din jur te scot din lumea reala si te duc parca intr-o alta dimensiune pe care eu as asocia-o cu SF-ul.


Este satul cu singurul port natural al cvintetului Marii Ligurice si are clădiri vechi de sute de ani. În Vernazza nu sunt aşa multe restaurante ca in celelalte sate-surori, insa puteti savura bucate traditionale la pizzeriile sau gelateriile din apropierea portului si a magazinelor cu suveniruri.

A patra destinatie vizitata a fost Corniglia, si ea frumoasa si foarte linistita, insa fara iesire la mare. Poti admira turcoazul apelor doar de la terasele cocotate in varful muntilor : este singura locatie pe care nu o puteti parcurge la picior, ci numai luand autobuzul (din statia de langa gara) ce va lasa exact in centrul orasului vechi.

Satul este compus din 3 parti: una acoperita de vita de vie agatata de stancile inalte, alta parte: stanca in sine de peste 100 de metri deasupra marii, iar pe ultima latura, casele. Biserica Sfantul Pietro, este atractia sa pricipala.
In baza cardului mentionat mai devreme, puteti calatori gratuit cu acest bus. Stradutele inguste, magazinele cu suveniruri si localnicii cu zambete pe buze nu difera cu mult de cele din oraselele anterioare. Daca ar trebui sa definesc Corniglia printr-un singur cuvant, acela ar fi : LINISTE.

Ultimul sat din traseul nostru de o zi este si cel mai mic, poarta numele de  Manarola si este, din perspectiva mea, cea mai frumoasa destinatie dintre toate cele ce formeaza Parcul National Cinque Terre, de pe Riviera Ligurica.

Poate si culorile cerului a ajutat-o sa fie castigatoarea in topul meu, caci am ajuns la ea la apusul soarelui.
 
Casutele aici parca sunt mai viu colorate si dau satului o alura mai rustica decat celelalte. Are o singura strada principala, care se opreste exact in mare. Pe toata lungimea strazii sunt stationate o multime de barci, care dau un plus de frumusete satului si chiar il fac unic, fermecator. Odinioara, localnicii se ocupau cu pescuitul si viticultura, insa in prezent, Manarola a devenit o destinatie turistica foarte populara, cele mai iubite « sporturi extreme » ce se fac aici fiind sariturile de pe stanci, caiac-canoe sau scufundarile.
Este uimitor cum oamenii care au contribuit la construirea locuintelor din acest sat au reusit sa fixeze casele pe pamantul foarte inclinat. Pe un deal, la 70 de metri deasupra nivelului marii, satul este unul de pescari cu stradute lungi, marginite de case colorate. Via dell’Amore (Strada Iubirii), face legatura intre Manarola si Riomaggiore si  e considerata cea mai romantica strada de pe faleza. Din pacate, noi nu am putut-o vizita caci este inchisa de cativa ani din cauza alunecarilor de teren. Legenda spune despre aceasta ca reprezenta locul de intalnire al indragostitilor ce locuiau in cele doua sate vecine.

Probabil ati sesizat ca sunt atrasa de satele sau oraselele mici, pitoresti, de calatoriile in timp cu printi si printese, de legende vechi si peisaje vii. In Cinque Terre le-am gasit pe toate.

Va las pe voi sa trageti concluziile despre aceste 5 meleaguri minunate, rasfoind pozele si citind impresiile, iar eu promit sa revin cu povestea despre restul vacantei noastre, care dupa ziua aceasta a continuat in Portovenere...