Alberobello

Trilulilu printre trulli 

 

Zilele acestea toride de vara  m-au tinut mai mult in casa, la racoare. Rasfoind site-urile de socializare pline de fotografii cu cocktailuri, de la mare sau piscine, mi-am reamintit ca nu v-am povestit despre toate destinatiile din ultima vizita in Italia, unde am avut parte de muuulta caldura si experiente frumoase. Daca in articolul trecut am vorbit despre Bari, astazi voi scrie cu nostalgie si mult drag despre un loc de poveste – Alberobello.
Ca sa ajungeti aici aveti 3 optiuni :

• taxi, cel mai rapid,  insa si cel mai costisitor
• autobuz  
• tren

Toate cele 3 mijloace de transport au ca punct de plecare gara centrala din Bari. Ultimele doua variante costa fiecare 4.9 EUR/biletul/persoana one way si va duc la destinatie intr-o ora si jumatate. Noi am ales sa calatorim cu trenul: cum privesti spre gara din Bari, statia se afla in partea stanga (linia Ferrovie del  Sud Est sau pe scurt FSE).  Pentru mai multe informatii, va las un link util al site-ul companiei feroviare ce asigura legatura intre Bari si Alberobello, cu orarul trenurilor  si tarifele de transport.

Am ajuns in gara din Alberobello intr-o zi de joi, la orele amiezei, pe o caldura ucigatoare. In tren totul a fost bine si frumos, caci aerul conditionat si-a facut bine treaba si ne-a lasat sa stam cu ochii inchisi si cu muzica in casti timp de un ceas si jumatate.

Parintii mei facusera déjà o vizita in micul orasel in anii anteriori, asa ca o parte din informatie o aveam déjà de la ei, cum ca la statia Piazzale F.lli Kennedy ce urmeaza imediat dupa Noci trebuie sa coboram.
Zis si facut. Din gara si pana in centrul orasului, unde am avut cazarea am facut circa 10 minute. Am ramas placut suprinsi de linistea satucului, de copacii imbracati in panglici roz de jur-imprejurul trupulului, de floricele colorate de la balcoanele sau ferestrele locuintelor.

Am ales sa petrecem urmatoarele 3 nopti intr-un trullo minunat, in regim de B&B – Trullo di Amicis no 8. Aceasta casuta din piatra face parte dintr-un complex de alte 7 locuinte traditionale trulli cu o curte comuna.

Masutele, scaunele, bancutele, chiar si usile caselor parca erau rupte din povestea Albei-ca-Zapada – totul in miniatura, dragalas si foarte primitor. Cu proprietarul, care desi nu vorbea foarte bine limba engleza, ne-am inteles foarte bine, a fost extrem de amabil si atent cu toti oaspetii sai. Am intrat cu sufletul la gura in casuta de pitici, unde era foarte racoare si ne asteptau un platou cu fructe proaspete, dulciuri italiene si apa rece. Ne-am acomodat rapid cu noua noastra casa, am urcat pe scara alba din lemn ce conduce catre dormitorul de la etaj si am gustat pe fuga din deliciile de pe masa.

 

 

Pentru ca ma documentasem si aflasem ca in weekend trenurile italienilor din sud nu circula, m-am asigurat ca avem cu ce ne intoarce duminica in Bari, caci luni dimineata aveam sa zburam inapoi catre Bucuresti. In cursul saptamanii exista un singur autobuz Alberobello-Bari, caci trenurile/zi sunt destul de multe (undeva la 7 garnituri). In weekend in schimb, pentru ca trenurile au repaos, exista 3 autobuze pe zi ce te pot duce in Bari : unul dimineata la 8.30, unul la pranz la 16.30 si ultimul, cel de seara este la 19.30.

Din pacate, desi distantele sunt mici (sub 60km), din Alberobello nu exista niciun mijloc de transport ce te poate duce direct in celelalte orase din zona, de vizitat, ci doar intorcandu-te la nodul principal – Bari, de unde schimbati alte trenuri catre destiantia aleasa. Acesta a fost motivul pentru care timp de 2 zile (vineri si sambata) am inchiriat o masina, la fel de mignona ca si decorul prezentat mai sus, un Fiat Panda, pentru a ajunge si in Monopoli, Polignano a Mare si Matera – puse pe lista noastra de « must see » inca de la plecarea din tara. Facand aceasta alegere, am economisit atat timp, cat si buget, caci cheltuielile ar fi fost mai mari daca am fi optat pentru transportul in comun (bilete dus-intors Alberobello-Bari + bilete dus-intors Bari-Matera pentru 2 persoane). Pretul inchirierii masinii a fost de 30 euro/zi si am intrat in « posesia » ei tot cu ajutorul proprietarului unitatii noastre de cazare, care ne-a pus in legatura cu responsabilul unei firme de inchirieri auto.

 Sa revenim la destinatia de astazi, la cel mai pitoresc oras italian: ansamblul de casute tip trullo din Alberobello au fost inscrise in anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Este un orasel mic, cu stradutele inguste si pietruite ce pot fi strabatute la picior in maximum o zi,  suficient insa cat sa va indragostiti de el.

 Pe langa terase, magazine de suveniruri si gelaterii, exista si locuitori sau mestesugari ce-si deschid usile caselor cu acoperis conic pentru vizita sau cazarea turistilor. Pentru o suma modica, te lasa sa le calci pragul prêt de cateva minute si sa fotografiezi cele mai interesante colturi si decoruri traditionale ale locuintelor.

Specialitatile culinare ale zonei sunt foarte apreciate, se numesc orecchiette si sunt niste paste traditionale, care au forma unor urechiute si care sunt preparate in casa de catre batranele gospodine.
Turistii trebuie sa stie ca orarul omuletilor de aici  in materie de restaurante/supermarketuri este identic cu cel despre care v-am vorbit in articolul despre Bari (intre orele 14-17 totul este inchis).

Daca ma intrebati pe mine, atractia principala a orasului raman locuintele din piatra cu acoperisuri ascutite (constructie tip trullo), ele facand din Alberobello un loc de poveste, decorul fiind completat de florile colorate de pe strazi si magazinele cu terasa with a view. Acest taram magic imbina cu succes romantismul cu pitorescul, reuseste sa transmita o stare de bine si daruieste multe zambete pe chipurile turistilor, ceea ce il face inca o data special.