Polignano a Mare

Ati facut vreodata vreun clasament privind plajele vizitate ? Eu m-am intors recent de pe litoralul romanesc, unde surprinzator apa de data asta nu a mai fost « neagra », ci un bleu curat. Imi pare rau ca nu se investeste mai mult in atractiile turistice din tara noastra si ca in fiecare an ne planuim concedii departe de Romania, cautand plaje virgine, cu ape limpezi, peisaje salbatice si atmosfera exotica.
Personal, cele mai frumoase si deosebite 3 plaje pe care am avut ocazia sa ma bronzez sunt :

• Plaja de pe Insula Sveti Nikola din Porec - Muntenegru, cu iesire la Marea Adriatica, despre care am povestit aici:

Insula Sfantul Nicolas

• Plaja de pe Isola Bella din Taormina – Sicilia, cu iesire la Marea Ionica, despre care am scris aici

Isola Bella

• Plaja Lama Monachile din Polignano a Mare - Italia, o  plaja cu pietricele si apa azurie ce apartine Marii Adriatice.

Despre Polignano a Mare se spune ca este considerat « Perla Adriaticii » si tocmai despre aceasta destinatie am sa va vorbesc astazi. Este un loc impresionant pe care niciun turist ce ajunge in sudul Italiei nu trebuie sa-l rateze.




Este un orasel mic, cochet si foarte popular in randul turistilor, cu o singură plajă,insa una dintre cele mai minunate vazute până acum, sapata in stanci, deasupra carora sunt construite case ce ofera o panorama unica, din balcoanele pline cu flori. Nu degeaba este si castigatoarea unui « blue flag ». Multe din locuintele plasate aici ofera si cazare turistilor, in regim de B&B.

Din pacate, noi nu am putut sa ramanem nicio noapte in Polignano, caci aveam déjà cazarea platita in Alberobello, ci numai jumatate de zi, timp suficient cat sa ne bucuram de soare si apa, de centrul animat cu strazi curate, pietruite cu mult alb.

Noi am ajuns aici cu o masina inchiriata, venind de la aprox 29 km, direct din Alberobello. Daca sunteti insa cazati in Bari, v-as recomanda sa alegeti trenul (linia Ferrovia Sud Est) catre Lecce, plecand din Gara Centrala din oras. Distanta de 33 km ce desparte Bari de Polignano a Mare poate fi parcursa cu trenul in maximum jumatate de ora, iar pretul unui bilet costa in jur de 5 EUR/persoana/dus-intors.
Pentru ca ambele satuce (atat Alberobello, cat si Polignano) erau in zona Puglia, nu aveam cum sa nu furam un strop de bronz italian in vacanta noastra de 5 zile. Plaja este ascunsa in Golful Spiaggia Cala Porto, care vazut de sus, de pe bulevardul principal, va taie rasuflarea.

 

Zeci de turisti se ingramadeau sa faca poze de la balustrada Balcone Sul Mare (Sea View Balconies), pentru a incadra perfect turcoazul apei ce se imbina cu albastrul cerului, cu pietrele albe, cu verdele faunei specifice si cu prosoapele colorate intinse de-a lungul plajei. Ne-am grabit sa coboram pentru a incerca cu picioarele temperatura marii si pentru a respira, cu parul ravasit, adierea blanda, sarata. Mi-am scos repede salopeta albastra si m-am asezat pe pietrele incinse de soare, admirand vegetatia mediteraneeana. Stand cu fata spre mare cu ochii inchisi ascultam linistea absoluta, sparta doar de glasul valurilor ce se izbesc de stancile impunatoare.

 Exista in golfulet o portiune de plaja amenajata cu sezlonguri si umbrelute, asezate pe iarba, insa intr-un numar foarte mic si o terasa with a view, cu specific pescaresc, colorata in turcoaz si galben, unde am baut o limonada rece delicioasa cu menta.

 O alta atractie din Polignano a Mare, cu vedere panoramica este Stanca Pustnicului, sau Scoglio dell’Eremita - denumirea originala, ce reprezinta o insula izolata in larg, plina de istorie. Principalele activitati ale localnicilor sunt pescuitul si turismul care reprezinta si sursele lor de venit. In Polignano nu aveți multe obiective de bifat, in afara de plaje si centrul vechi.

Orașul vechi din Polignano este destul de mic însemnând câteva piețe, terase și biserici. Străduțele sunt înguste cu case albe, tipice pentru regiunea Puglia, cu balcoane mici, cu perdele albe și ferestre « gatite » cu flori multicolore.

 

 

Despre Polignano a Mare se spune ca s-a nascut in urma cu mult timp, cand un domn pe nume Caio Mario naviga pe Marea Adriatică, incercand sa caute o portiune de uscat.

Cel ce l-a ajutat sa gaseasca o fasie de pamant a fost un soim care s-a asezat pe un varf stancos, suspendat deasupra apei. In zilele de azi, a devenit un satuc  medieval, de pe coasta Marii Adriatice, cu o inaltime de cativa zeci de metri deasupra marii, intrerupt de numeroase pesteri, grote si caverne sapate de-a lungul secolelor de ape și de vant.